Am ramas doar eu
Posted on | January 27, 2012 | No Comments
Am aruncat un ochi mai atent pe blogul meu. Asa…de la inceputurile lui si pana azi. Si am observat ca:
1. Mi-am pierdut piticii. Am ramas doar cu unul mare si urat (buhait si murdar de ulei cu parul putin slinos si care injura ca un birjar). Pe asta il tin dupa mine la volan. Trebuie sa am langa mine pe cineva care sa le explice doamnelor ca nu se circula cu telefonul la ureche si soferilor -incurca -trafic ca nu asa se schimba benzile. Am luat o pauza si de la el pentru ca nu lopatez neam nametii care imi inconjoara locul de parcare. Rea am ramas 
de ce sa se cuibareasca altul la caldurica in locul meu dupa ce plec?
Si cum m-a lovit nostalgia dupa pitici am luat-o prin nameti la pas pana la metrou si i-am cautat prin vagoane, poate i-am ratacit pe acolo. Nici urma de ei. Or fi gasit-o pe Alba-ca-Zapada. Oricum erau ai ei.
2. Girafa are probleme cu spatele. S-a cocosat in ultimii ani pe tastatura si acum isi recupereaza cu stoicism fiecare vertebra. Nimic gratios in asta. Se simte ca un adult care invata din nou alfabetul.
3. Mi-au disparut si dracii. Cand planifici pana si urmatoarea tigara pe care o fumezi, incornoratii nu au timp alocat in agenda.
4. Mi-am privatizat Ferma Animalelor si evident ca s-a dus totul pe apa sambetei. Picior de vietuitoare nu mai e prin ea. Suiera vantul. Dar firma de la intrare suna bine.
In concluzie, am ramas doar eu cu mine insami si nu e vorba ca ma plictisesc dar parca nu e fun. E clar nu mai sunt eu, acelasi suflet de acum 23 de ani, ci doar eu, cea care in curand va sarbatori trecerea a doar 30 de luni februarie (parca suna atat de putin cand privesc lucurile asa).
Sa te lingi pe degete
Posted on | January 18, 2012 | 1 Comment
Daca ati sti cat de mult ma dispera “sedintele” de teleshopping pe care le mai prind pe TV…. Cat de fals si inutil mi se pare totul… Eh, astazi m-am prezentat de bunavoie si nesilita de nimeni la o asemenea prezentare live. Asta pentru ca am vrut eu sa il vad pe Marius cum prepara bunatati si eram atat de fascinata de idee ca nu am vazut in postul lui bannerul firmei care organiza toata treaba.
La piel que habito
Posted on | January 9, 2012 | No Comments
Bolnav!
Cam asta e primul cuvant care imi vine minte. Almodóvar strikes again! Nimic din ce a creat pana acum nu te aduce in pragul nebuniei ca acest film. Ce tensiune, ce drama…e Bruckner in varianta cinematografica.
Da, stiu ca nu Bruckner a scris cartea dupa care a fost facut filmul. Dar cum nu am avut ocazia sa citesc nimic de Thierry Jonquet , Bruckner e singurul autor a carui nebunie psihologica ma aduce cel mai aproape de o descriere corecta a ce am vazut.
Cum sta treaba cu sfarsitul lumii
Posted on | January 8, 2012 | 1 Comment
Acum cateva zile ne-am trezit mai devreme decat de obicei si nu cred ca a fost o idee buna. Pentru ca nimic nu era asa cum il lasasem inainte de a adormi. Alaturi de inevitabilele grame de morocaneala matinala, prima senzatie pe care am avut-o a fost ca a venit sfarsitul lumii cat am dormit si noi l-am ratat. Nu tu curent electric sa faci necesara cafea (nu, de cand s-a inventat filtrul noi am uitat de ibric), nu tu caldurica in calorifere cat sa nu iti fie teama sa te speli cu apa rece pe fata, neam de lumina ca sa nu iti bagi degetele in ochi cand te speli pe dinti. Si asta a durat ceva ore, lucru ce se petrece deja destul de des in noul nostru apartament si nu are, se pare nici o explicatie rationala. Pentru o secunda am crezut ca am calatorit in timp in copilaria-mi ceausista. Si asta m-a facut sa ridic o spranceana.
A ”murit” teatrul in secolul XXI?
Posted on | December 22, 2011 | No Comments
In mod cert nu. Teatrul nu va muri insa niciodata. Pentru ca altfel nu mi-as putea explica de ce la multe teatre nu gasesti decat spectacole cu casa inchisa iar in rest salile sunt pline. Nu incerc sa generalizez mai departe de Bucuresti pentru ca sunt convinsa ca mai e loc si probabil, nu este un fenomen national, dar lumea merge la teatru.
primii colindatori
Posted on | December 20, 2011 | No Comments
anul acesta am un brad-bradut al meu-al nostru adevar-adevarat.
pe scara nu am auzit sa rasune nici un glascior ragusit, afon sau grabit sa isi insface banii. au rasunat in schimb voci grave si armonioase.
am deschis usa unei chitari si unei voci dumnezeiesti azi. am vrut sa o auda brad- bradutul cires.
s-a bucurat de colinda si micuta de alaturi, impodobita craciuneste cu un fes de mos peste zulufi (micul mowgli este acum doar o amintire).
grinch-ul din mine s-a inmuiat anul acesta.
si uite asa mi se face dor de perioada cand colindam ca sa ne bucuram sufletele si sa ne umplem bratele cu mere si covrigi. la bunici.
Daca si cu parca se plimbau cu-o barca
Posted on | December 20, 2011 | No Comments
De ce merg la teatru?
Pentru ca vreau sa simt si sa primesc din energia salii si a scenei. Vreau sa traiesc trup si suflet fiecare miscare a fiecarui muschi a fiecarui personaj. Pentru ca vreau sa rad sau sa plang scuturata de emotie. Pentru ca nici o reprezentatie nu este identica cu alta. Pentru ca pot vedea 3D nu doar actorii si decorurile ci si mesajele. Pentru ca nimic nu poate inlocui senzatia pe care o am cand bate gongul, sala se intuneca incet si o data cu ea si murmurele din sala sunt din ce in ce mai slabe. Nimic nu poate inlocui primul cuvant rostit in piesa, aplauzele de la sfarsit si timpul care a trecut fara sa iti dai seama.
CERSIM CERSIM…DAR CAND MUNCIM?
Posted on | December 20, 2011 | 5 Comments
In Piata Amzei acum cativa ani am parcat noaptea in fata teatrului de papusi. O adunatura de pici mici si murdarici s-a repezit la sofer cu manutele in sus:
- Nenea, ne dai si noua 1 leu? Ne dai, nenea, sa-ti traiasca gagica! Ne dai? !Un leu , neneaaaaaa.
- Nu am, zambeste. Chiar nu am. Uite, am numai hartii mari de 50, 100…, le arata el, amuzat in continuare, portofelul burdusit.
Teatrul inseamna libertate
Posted on | December 19, 2011 | No Comments
Mi-a deschis ochii pentru teatru profesoara mea de franceza de la Clubul Elevilor din Constanta. La 8 ani m-am inscris la cursul ei fara sa banuiesc ce urmeaza. Nu ma gandeam la conjugari, accente sau argou, dar nici la faptul ca ceea ce parea un simplu curs de franceza avea sa imi schimbe atitudinea fata de viata.
Te iubesc! Te iubesc?
Posted on | December 6, 2011 | 2 Comments
Ce alt mod minunat de a sarbatori 3 ani de coexistenta decat la o piesa cu un nume atat de sugestiv !? s-a gandit girafa. Ce-i drept, dupa primele replici, portocalia a constientizat ca nu a fost o alegere tocmai inteleapta. Adica mesajul nu se potrivea cu situatia. Deloc. Adica era exact pe invers. Ma rog, ai prins ideea. Si daca nu ai prins-o trebuie sa te convingi cu ochii tai ca asa e.
keep looking »