– Sa stiti ca va dati in masinuta mea, imi spun cei mai mari si candizi ochi pe care ii intalnisem pana atunci in parc.

#MiculOm salta pe o albinuta cu arc din parc, evident, sustinut de mine.

– Am inteles. El e mic si nu sta mult. E ok?

– Nici o problema. Doar v-am spus. Trebuie sa o duc la reparat. Asta e Porsche-ul. Ba nu, e Toyota electrica. Are probleme cu portiera.

Tudor are 5 ani dar arata ca un pusti de cel putin 7, dupa cate imi explica chiar el. Are “masini” in tot locul de joaca, plus una de jucarie in mana si nu stiu cate acasa. Stie toate marcile si pe toate le duce in service sau le spala … ma rog … le intretine. Are o conversatie civilizata si fermecatoare, imbinand vocabularul unui adult cu lumea fantastica a unui copil.

Eu ma cam plictisesc pe aici acum. Stiti, nu prea am cu cine sa ma joc, imi marturiseste el la un moment dat, vazand ca nu ne dam dusi de pe albinuta.

Da, Alex nici macar nu merge inca deci nu poate fi vorba sa iti tina companie. Dar baietelul care se da pe leagan? Un cretolin bucalat si bronzat dar micut se fataia si el singur pe la locul de joaca.

– Ah, nu, el nu vorbeste limba romana. E din alta tara. Si eu stiu doar germana, imi raspunde Tudor sigur pe el dar intristat.

– Pe mine ma chama Nicolas, il anunta piciul in acel moment.

Alergand spre el fericit Tudor ii spune ca ii pare rau ca nu stia ca vorbeste romaneste se prezinta  si il intreaba daca nu vrea sa se joace cu masinuta lui. Cei doi nu au prea avut chimie la joaca, Nicolas fiind un pic prea rautacios pentru gustul lui si intr-un final Tudor revine la noi sa vorbim.

In acest timp in parc navalesc niste fuste colorate si mari aducand cu ele o doamna care pur si simplu racneste in timp ce, punand mana pe Nicolas, il trage cu forta dupa ea afara din parculet: handale mandale, Nicolas. Trocarici masina handale mandale…

Tudor imi explica:

– Vedeti, v-am spus ca nu vorbeste romana. Nu e din Romania.

M-am blocat. Nu vazusem niciodata asa lucrurile.

***

Tudor vine in fiecare dimineata cu bona lui in parc. Bona care ramane pe o banca si vorbeste incontinuu la telefon si atat. Nici macar nu se uita dupa el. Timp in care copilul asta minunat bantuie parcul in lung si in lat singurel cautand companie si vorbind ca un om mare. M-as bucura daca mama lui Tudor ar face o vizita neasteptata in parc dar mai ales daca Tudor nu s-ar schimba si ar aleage totusi sa traiasca in Romania.

Daca ti-a placut, spune-le si altora

Din aceeasi serie:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation