mama-tata-si-copilul-ecografieRecunosc, si eu m-am facut si inca ma fac vinovata de remarci de genul: e tasu’ toata, imi pare rau dar seamana cu ea nu cu tine ;). Si asta din senin si fara absolut nici un alt motiv decat small talk banuiesc, ca doar nu m-ar fi intrebat vreodata vreun parinte derutat: auzi, draga, tie cu cine ti se pare ca seamana copilul meu?

La urma urmei si daca nu seamana cu mama sunt sanse miiinuscule sa nu fie al ei, daca seamana cu tasu’nu poate fi de rau (l-a luat de barbat totusi) si daca aduce cu oricine altcineva, mai ales daca nu e pe placul parintilor, totul va fi pus pe seama imaginatiei tale.

Prima oara am constientizat afirmatia asta in directia mea in momentul in care am facut „publica” familiei  ECOGRAFIA. Am scris cu litere mari pentru ca desi am o colectie de poze cu micutul inca de cand era un mormoloc, am decis sa le pastram pentru noi, mai putin una. Imaginile astea le gasesc a fi intime si impartasindu-le, mai ales cand nimeni nu intelege ce apare in poza, ar fi pentru mine un fel de invitatie catre publicul larg sa arunce un ochi prin uterul meu. Asa cum spuneam, odata cu sarcina nimic din partile componente ale corpului meu nu isi schimba statutul si nu devin proprietata publica.

Asa incat unica ecografie cu piticul impartasita familiei a fost cea in care trasaturile fetei se vedeau clar de la o posta de ziceai ca e poza (si acum, cand doarme am senzatia ca arata identic). Moment in care, desi toti s-au uitat la aceeasi imagine, viitorul Copil a inceput sa semene in acelasi timp cu jumatate din neamul lui si jumatate din al meu de puteau sa bage mana in foc toti despre asta. Nu m-a deranjat. Fiecare dintre noi avem propriile experiente, amintiri si  viziuni si e normal ca fiecare sa proiecteze in el o tipologie deja cunoscuta. A fost insa nostim sa incerc sa identific in el trasaturi comune cu oameni atat de diferiti (mai departe de doi ochi, o gura si un nas).  Mie in continuare mi se pare ca un copil mic nu poate semana decat cu el insusi.

Ah si nimeni, dar absolut nimeni nu mi-a spus ca seamana cu mine. Bine ca stiu cu siguranta ca eu l-am facut ca altfel poate as fi avut dubii.

Intr-un final, daca vreti sa stiti cu cine seamana cu adevarat Copilul, tot ce pot sa va spun e: cu cine vrea el. Sanatos sa fie. Ca in rest le aranjam pe toate. Stim insa ca fericirea are chipul sau.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation