Cu tot  zgomotul si blocajul provocat de parada, cu guvernul acoperit de un urias steag, manechinele din vitrinele de pe calea Victoriei impaturite in culorile nationale, masinile si balcoanele cu stegulete fluturand in vant si toate declaratiile de pe Facebook, ziua asta Nationala a inceput sa imi aminteasca din ce in ce mai mult de Sf. Valentin sarbatorit de romani. Ceva fals, ceva manevra fortata  de marketing, o zi in care toata lumea e fericita de fapt ca e libera si e frumos afara(si de Sf. Andrei a fost la fel de liber si frumos) si ca poate declara in fata tuturor chestii care dau bine si iti ridica  ii ridica la rangul de patrioti.

Cei mai patrunsi in spirit si simtiri par a fi romaniii care nu mai stau in tara si pe care, de acolo de peste granite, ii da dorul brusc pe dinafara (nu judec asta le nivelul oamenilor care au avut nevoie sa supravietuiasca si au fost nevoiti sa plece in locuri unde chiar au de munca).

Patriotismul ar trebui sa ne izbeasca in fiecare zi in moalele capului. Sa crestem gandindu-ne cu mandrie ca suntem romani si putem si facem lucruri minunate. Sa vorbim despre multele lucruri bune pe care multi le fac in si pentru tara asta ( de la sportivi la elevii olimpici, la artisti, la savanti si oameni de business). Sa nu vrem si sa nu fie nevoie sa plecam de aici. Sa vrem si sa speram ca ne vom creste copii in tara asta pentru ca lucrurile vor merge bine. Sa nu ne mai aratam cu degetul ci sa fim uniti. Sa nu ne mai plangem ci sa actionam. Sa nu avem nevoie de o zi si multe promo-uri TV sa ne simtim mandri ca suntem romani. Teoretic asa…

Practic, eu una m-am bucurat nespus azi … de un Bucuresti aproape gol, de un asfintit superb surprins pe pasajul de la Pipera, de strazi linistite care mi-au dat voie sa ma bucur in tihna de toamna si arhitectura caselor cu iz de altadata, de piata de flori, de parcuri, de o zi in care nu a trebuit sa fac nimic intr-un oras de care, redescoperindu-l fara blocaje, agitatie si stres, m-am indragostit din nou. Si mi-am pastrat in suflet dragostea mea pentru tara asta (asa ciudat cum mi-o manifest) pe care ma incapatanez sa nu o parasesc, asa cum e ea, cu bune si cu rele. Pentru ca eu cred ca lucrurile astea le porti  in suflet si le spui doar atunci cand trebuie si nu ai nevoie sa le expui pe pereti intr-o zi anume.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “1-ul meu de decembrie

    1. Daniel on 12/02/2012 at 15:58 said:

      cineva spunea: Romania va creste prin bun simt si responsabilitate .uneori patriotismul ne izbeste atat de tare incat uneori nu mi-as fi dorit sa fiu connational cu cate un specimen. in rest toate cele bune 🙂

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation