Dupa un curs energizant dar care mi-a ocupat cam toata sambata, sincer, nu-mi doream decat sa raman tolanita ca o pisica pe canapea la televior. Afara frig – in casa cald, afara bezna – in casa lumina placuta si odihnitoare … sincer, mi-a fost greu sa ma urnesc. Dar mi-am baletat piciorusele catre Simbio, locul unde Andressa a sarbatorit 6 ani ani de blogging.


6 ani a implinit blogul Andressei si asta m-a pus un pic pe ganduri si scormonit in amintiri . Uite asa mi-am dat seama ca blogurile noastre au aceeasi varsta.
Andressa e unul din acei bloggeri care nu au facut din asta o meserie si asta mi se pare grozav. A nu se intelege ca nu imi plac bloggeri profesionisti care traiesc din asta. Din contra, ii respect enorm si va garantez ca este o meserie full time care cere multa munca, timp, talent si implicare dar aduce si multe satisfactii. Nu. Pur si simplu cred ca mi-e dor de perioada in care un blog era doar un blog si nu aparusera ca ciupercile dupa ploaie atat de multe ca acum, doar pentru ca asa e la moda sau pare a fi un mijloc prin care faci bani usor. Blogurile care m-au facut sa ma indragostesc de lumea online aveau suflet, sens, personalitatea, povesti. Si in ziua de azi nu stiu cati mai au curajul sa scrie in continuare pentru ratoni, veverite, pisici si pentru ca ii place, cum o face Andressa, cot la cot cu bloggeri de A list.
Asadar m-am dus la #partyessa si bine am facut. A fost o petrecere reusita pentru care o felicit pe Andressa. Si m-am simtit atat de bine incat am stat mai mult decat imi propusesem, ceea ce mi se intampla rar de ceva timp.
Pentru ca sambata asta, am gasit si regasit oamenii alaturi de care am inceput sa scriu si sa citesc bloguri acum sase ani( Fry – acum un tatic minunat) , Dragos Manac – un norocos de proaspat insuratel cu o sotie adorabila, Alex Brie, Patric, Dragos Novac, Bobby Voicu etc) , bloggeri dragi (Adrian Ciubotaru, Alex Negrea, Cristi Sutu etc) , am cunoscut oameni noi si frumosi, m-am delectat cu un minunat vin alb si mancare pe gustul meu intr-o locatie cocheta si o atmosfera magica, unde barmanita avea cel mai luminos si minunat zambet pe care l-am vazut vreodata.


Cu regret responsabil si matur, am incheiat noaptea inainte de miezul ei, promitandu-mi ca in curand sa reiau proastele obiceiuri ale girafei care continua petrecerea pana in zori de zi (motiv de purtat in geanta vesnic o pereche de ochelari de soare)

Asadar multumesc inca o data Andressei pentru invitatie si lui Cristi (Foto Union) pentru poze. Mai multe gasiti pe Facebook.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation