A ramas agatat de semnalul de la telefon pe care l-am pierdut undeva pe drum. Ne-a lasat sa ne facem de cap o zi intreaga si asta a parut a dura cel putin o saptamana in ore de bucurestean.

O intreaga zi cu soare de munte care te mangaie bland, cu o dimineata plina de roua si cu o seara rece dar cu un cer plin de stele.

Stiam ca sunt multe stele pe cer. Dar cat de des le vad cu adevarat? Cat de des ma bucura simpla privire a puzderiei de puncte luminoase?

Am mancat mure si zmeura direct din tufis, mi-am congelat doua degete de la picior in apa raului, am infulecat pui la ceaun si papara cu hribi „bio”. Am rontait mere rosii si verzi de la „ferma”si prune tari_usor_acrisoare_cat_taman_sa_nu_iti_strepezesti_dintii.

Liniste si verde si liniste si gaze si liniste si cald de munte si liniste si mancare la ceaun si liniste si pace. Si dulce accent ardelenesc. Si oameni frumosi.

Pana si drumul de intoarcere a parut o calatorie de vis.

Azi dimineata m-am trezit odihnita din proprie initiativa la 7. M-am trezit cu soare in gand. Si apoi am condus zen masinuta albastra pe strazile in lucru. Si am intrat zambind in birou.

Si cam atat. Gata . Ca doar n-o sa tina si zenul asta (bateriile astea incarcate) o vesnicie.

 

[flagallery gid=1 name=”Gallery”]

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    3 Thoughts on “A stat timpul in loc week-end-ul asta

    1. liniște și gaze?:))) ce fel de gaze?

    2. aaa… am înțeles.. gâze :D. Eu chiar mă gândeam la gaze 😀

    3. :)) rox, stii ca mie nu imi plac diacriticele online

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation