Am plecat cu ochii obositi si plansi (de azi dimineatza:) departe de ce am decis
ca las in urma fara sa regret  ci doar multumind scurtei mele vieti ca m-a mai
invatat ceva despre ea.Nu plang cu oftica ci cu drag de amintiri si senzatii irepetabile,
si-mi pare rau un strop ca prea vad doar partea goala a paharului…si paharul
e cam murdar.
 
 
A trecut si saptamana asta de parca mai ieri a fost luni .Si a trecut asa stearsa
si lipsita de evenimente , incat si daca as vrea, n-as putea sa-ti spun ce am
facut in vreuna din zile.
Parca am pierdut prea mult din timpul meu si din mine si nu am castigat nimic,
in aceste sapte zile.Si-mi pare rau ca nu mi-a atras nimic atentia pana azi si
ca am devenit tare asociala si ca nu vreau decat sa ma retrag in varf de munte
si sa ignor plictisul lor .
 
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “Am plecat pe muntele meu

    1. departe on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      hai ca vad ca facem cu randul. Lasa paharul, hai de acum sa bem din sticla.

    2. departe on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      pardon, ca s-a intrerupt….vroiam sa spun ca putem sa avem o sticla inchisa la culoare, ca sa nu vedem daca e plina sau goala. Stiu sentimentul din insemnarea asta 🙂

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation