bad dayAzi a fost o zi ca oricare alta …in principiu.

In realitate, dupa ce m-am trezit relaxata cu jumatatea de ora mai tarziu ca de obicei si am infruntat cele minus grade de afara  ca o zana in prima fustita scurta purtata in sezon, dupa ce am plutit in trafic cu viteza legala, strecurandu-ma printre masini ca o naluca de am reusit sa ajung in 20 de minute la birou (ma rog, la bariera lasata din fata aleii de la intrarea in cladire unde am mai petrecut 15 minute), dupa ce am urcat gratioasa in lift … mi-am dat seama ca imi lipseste ceva.  Ceva important. Si nu era vorba de spiritul Craciunului (care nu populeaza grich-ul din mine de obicei) pentru ca eram chiar nebanuit de binedispusa. Uitasem acasa laptop-ul, agenda si  cadoul pentru Secret Santa care avea loc peste cateva ore.

Asa ca am intrat in birou. Am salutat lumea, le-am spus ca trebuie sa trag o fuga pana acasa si m-am intors in partea cealalta a orasului (de data asta val vartej), de data aceasta echipata corespunzator cu laptop si cutia rosie cu funda aurie a cadoului. La intoarcere am prins din nou bariera in fata biroului (prima masina am fost!). Care ar fi fost sansele sa ma sincronizez atat de bine cu toate marfarele care cutreiera orasul?! Acest mic detaliu mi-a prelungit  timpul record cu exact atatea minute cat sa nu mai reprezinte nimic. Asa ca daca va intrebati ce am facut azi de la 8 30 la 10 30 va spun ca m-am dat cu masina prin oras pe acelasi drum. Inainte si inapoi.

Nu ar trebui sa fie ceva nou pentru mine asemenea momente in conditiile in care ma gandesc ca nu multa lumea pleaca in papucii de casa pana la scoala fara sa isi dea seama sau se urca in masina cu un necunoscut crezand ca este un amic (in apararea mea, afara ploua, masina era identica si mai si oprise in fata mea in momentul in care eu il asteptam pe respectivul).

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation