Am iesit luni seara cu parintii in parc. Sa ne plimbam, sa ne lasam piscati de tantari, sa ne bucuram de aer proaspat si sa uitam de zapusala. La urma urmei ai mei viziteaza rar Bucurestiul din motiv de lipsa de tarm de mare, iar o plimbare in natura nu poate fi decat motiv de feerie pe plaiuri bucurestene pentru niste constanteni in vizita care sufera de vara in capitala.

Asadar coboram sa ne bucuram la pas de parcul din spatele blocului. O alee, doua… descoperim impreuna o lume langa care locuiesc de aproape o luna si pe care o zaresc doar de la balcon. Ce frumos ! Ca e liniste si racoare, aveti pista de karting, ce frumos ca aveti unde sa alergati dimineata,  uite copaceii, loc de joaca pentru plozi, ce minunat ca sunt banci multe si e curat, coltul asta in stil japonez cu apa care se scurge pe acoperis e tare romantic si .ooooooo si uite locuri amenajate special  pentru gimnastica in aer liber a cetateanului de rand. Si aici plimbarea in parc cu ai mei la ceas de seara a devenit interesanta.

Amatori nevoie mare de plimbari kilometrice la pas, practicanti de stretching si inot pana hat departe in larg, ai mei nu puteau rata tocmai toata minunatiile de inventii imprastiate prin parc pentru a determina oamenii sa isi lucreze muschii in aer liber (pensionari si copii in mare dar tare utile tuturor).

Cu energia la cote maxime, ai mei nu au ratat nimic. Si daca rolurile s-ar fi inversat poate ca as fi putut striga retragerea dar in situatia data am incercat sa nu ii scap din ochi in intuneric. Vroiau sa incerce tot. Cat mai repede si eficient. Ba chiar, cu mainile incrucisate la piept si o privire de copil care nu primeste inghetata, mama a dat tarcoale fiecarui aparat ocupat pana cand oamenii s-au „simtit” si l-au eliberat. Pentru ca da, aparatele astea de fitness in aer liber nu zac nebagate in seama ci sunt chiar destul de ocupate pana si intr-o obisnuita seara de luni.

Si s-au distrata copios ca doi pici, avandu-ne pe noi  ca spectatori fideli.  Si sunt minunate aceste zone de sport in aer iber, pe cuvantul meu. Nu gasesti in salile de sport ce au montat oamenii astia prin parc si nici nu iti trece prin cap cat de distractiv e sa faci sport cu ajutorul lor, indiferent de varsta. Doar ca pe intuneric, sa iti urmaresti parintii pe o arie intinsa cum topaie si se hahaie  mai bine de o ora de la o dracovenie la alta este, trebuie sa recunoastem, ciudat si putin obositor.  Dar am inteles ca la sfarsitul unei zile obositoare, putini  sunt parintii cu progenituri deja majore care se incumeta sa isi ia partenerul de o viata de mana si sa zburde pe campii ca la zece ani cot la cot cu picii, plini de curiozitate, dornici de a descoperi lucruri noi,bucurandu-se de fiecare moment si fara sa se sinchiseasca de varsta sau statut. Si pun pariu ca maine nu vor avea febra musculara asa ca mine care nu am rezistat si am incercat si eu fiecare utilaj.

Cum sa nu ii iubesti ?

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation