Am luat-o la pas spre casa. O strada lunga, o Dambovita de traversat, inca o strada lunga si am ajuns. A plouat un pic inainte dar sigur reusim sa scapam de ce-a de-a doua tura de stropi. Pantofi cu toc dar comozi, o seara linistita si calduta dupa o zi …interesanta. De mana ca doi indragostiti (ca doi indragostiti la inceputuri vreau sa spun) rememoram in pasi marunti cate si mai catele ce ne-au mers ca racu’ in ziua ce a trecut: platformele web care au refuzat sa functioneze, haina mea cu cheile de la casa uitata pe teresa resturantului din partea cealalta a orasului, cartela telefonului meu (un Go!, da?) care  a clacat definitiv…

Cand traversam Dambovita observ Mercedesul oprit primul la stopul pe verde, claxoanele furioase ale soferilor din spate si nici o miscare in masina. Omul de la volan pare ca a adormit. Are geamul din dreapta deschis. Crocobrontozaurul se duce sa vada daca nu cumva a suferit un atac de cord. A suferit un atac dar din partea berii. Duhneste grav in masina si soferul sprijina o sticla intre picioare. Sunam la 112. Intre timp se strange lume. Un biciclist cu freza punk baga capul in masina si porneste avariile (uite asa inceteaza si claxoanele si nici un alt sofer nu se mai opreste sa vada de ce incurca masina circulatia).

A inceput din nou sa picure. Rar dar hotarat. Ne incapatanam sa ramanem acolo pana se rezolva cumva treaba. Eu am scenarii apocaliptice cu un om rau care il va scoate pe sofer din masina cu forta si va pleca cu masina lui in tromba. Sau poate soferul va avea o secunda de luciditate si va porni masina. Pare suparat rau in putinele secunde in care oamenii incearca sa il trezeasca. Oare l-a parasit prietena? Are datorii? A pierdut pe cineva drag? E un om rau si inconstient sau doar o victima a vreunui eveniment nefericit?

Apare intr-un tarziu ambulanta. Medicii nu sunt incantati de ce gasesc. Cel putin 4 oameni sunasera la 112 in acelasi timp cu noi si cel putin 2 masini de politie trecusera cu sirenele pornite prin intersectie de cand eram acolo, dar era probabil prea putin important evenimentul. Cu toate acestea, viata acestui om se va schimba.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “Aseara

    1. Bine ca a adormit la stop, nu in timp ce conducea :-s Cineva acolo sus il iubeste. Poate nu era un rau, ci numai un om deprimat.

      • provinciala on 04/05/2012 at 18:47 said:

        Da, asta ma bucuram si eu. Ca sta pe loc. Problema e ca ajunsese cumva acolo. SI parea ca ajunsese singur in starea aceea.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation