Poate ca asta nu trebuia sa uit, pentru ca, in mod surprinzator , tocmai acest gest a ramas sa imi lumineze gandurile in ultimele zile.

Nu am vorbit de mult cu Aschiutza pentru ca este dubios ca oricare altul si are faze si fitze si figuri si treburi si toane…nah, sa zicem ca il iertam pentru ca l-am asteptat in fata usii cu un kil de struguri cand el uitase de mine si zburase in partea opusa a orasului.

Sambata asta zaceam. Afara era lumina si frig, dar lumina si agitatie si eu zaceam in pat. Si l-am intrebat (fara nici o speranta déjà, aproape la misto, daca are chef de o cafea). Si a zis da. Si s-a infiintat in timp record sa ma ridice din fata blocului cu doua cafele la pachet. Nu mai tin minte de cand nu mi-a cumparat cineva cafeaua.

Ne-am dus pe malul lacului cu ratzushte din parcul din apropiere si am beut cafeaua si am palvragit ceva timp la soare, langa pontoane.

Si atat. Nimic altceva. O oaza de normalitate intr-un ritm monoton si  o cadenta obositoare a zilelor de rutina.
Multumesc

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “atat de simplu

    1. dau si eu o cafea 😉 o fac buna ca o dau de trei ori in foc

    2. provinciala on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      week-end-ul viitor, cu placere1

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation