supermarketEu cred ca statul roman „incurajeaza” indirect evaziunea fiscala pentru ca desi iti spun sa ceri bonul de casa peste tot, treaba asta nu te ajuta pe tine, cetatean model, decat sa iti umpli buzunarele de hartii degeaba. Nu beneficiezi de nici o reducere de taxe daca la sfarsitul anului ai o cutie plina de bonuri si nici nu esti obligat sa le depui la vreun ghiseu ca altfel ai amenda (o practica pe care o gasesc mult mai apropiata de sistemul nostru birocratic si fara sens). Practic, tu trebuie sa ceri bonul ca nenea sau tanti  comerciantul sa plateasca taxe si mai multe la stat si zau daca imi vine sa fac asta cand stiu ce incarcati sunt aiurea de tot felul de dari care nu fac decat sa umple unele buzunare si nicidecum sa imbunatateasca sistemul.

Da, puteti sa-mi sariti la gat, dar eu am facut calcule (in calitate de platitor de taxe cinstit. penibil de cinstit) si dau niste sume monstruoase la stat (plus amenzi pentru legi si reglementari, in mod deosebit retroactive, de care nu au auzit decat ei) iar calitatea vietii mele de cetatean nu doar ca nu creste ci scade veriginos.

Si atunci, eu personal, iau bonul cand mi se pune cu forta in mana, daca stiu ca exista sansa sa returnez/schimb produsul sau daca ma plimb si prin alte magazine cu marfa similara. In rest sa fie ei sanatosi si sa ruleze capital sa mearga economia tarii (subterana sau cum o fi ea, doar sa avem locuri de munca). Motiv pentru care, chiar daca am hartia in mana, nu-i acord mai multa atentie decat sa ajunga intr-un cos de gunoi si nu pe jos.

S-a intamplat insa de cateva ori sa arunc o privire asupra bonului si sa am surprize neplacute din partea comerciantilor si deja am o lista de locuri unde cer si cercetez cu atentie bonul (in apararea propriului meu interes).

 

McDonald’s

logo mcdonaldsNoi avem un fix: dimineata cand ne intoarcem din club, tragem cu taxiul la un drive si ne „dregem” cu niste junk food. Eu, fixista sefa, comand INTOTDEAUNA meniul fish mediu cu sour cream. Treaba se desfasoara mai repede sau mai incet dar intotdeauna preluam comanda cu nerabdare si plecam acasa in graba. Unde, avem parte in mod constant, de identificarea lipsei a cel putin unui produs pe care l-am comandat si platit. De obicei este vorba de o portie de cartofi sau sosuri. In Bucuresti treaba asta s-a intamplat cam de fiecare data in ultimul an, la orice McDrive am mers.

Lectie in curs de invatare: Aparent nu reusesc sa imi amintesc niciodata sa nu am incredere in angajati si sa nu plec de la geam pana cand nu am verificat tot ce mi-au pus la pachet. Dar lucrez intens la asta si data viitoare intorc taxiul din drum doar ca sa le dau cu punga in cap daca se repeta momentul.

Super si hipermarket-uri

Ar fi urat din partea mea daca as spune ca sunt  unul dintre oamenii care se uita la preturile de pe raft. Adica ma uit, pentru ca sunt o econoama realista (nu zgarcita, da?!:)), dar cumva nu stiu exact cat dau pe paine, lapte etc . Stiu cam cat ma costa in mare cosul meu de cumparaturi saptamanal si ca variaza in functie de ce decid sa cumpar in plus saptamana respectiva. NU imi notez preturile produselor din cos pe o lista si nici mintea mea nu face calcule automate astfel incat la casa sa stiu exact cat am de scos de pe card. Bonurile de la cumparaturile pentru casa sunt oricum extrem de lungi si dupa ce alerg prin magazin si stau la coada nu vreau decat sa pun cumparaturile in portbagaj, in nici un caz sa le iau la puricat.

Cu toate acestea exista oameni care stiu exact cat dau pe fiecare produs si cat trebuie sa plateasca la casa. Mi s-a intamplat nu doar o singura data sa ma trezesc cu nota umflata (unul din acesti oameni erau cu mine, ca altfel nu as fi sesizat) la diverse super si hipermarket-uri cu sume de la cativa lei pana la mai multi. De cele mai multe ori nu  imi bat capul pentru ca nu are nici o treaba casiera, preturile de la raft sunt mereu razna afisate, timpul pierdut e mai mare decat suma etc.

Au fost insa vreo doua dati cand  am verificat special unele preturi si diferenta de pe bon si pretul de la raft a fost serioasa si le-am lasat produsul pe banda. Explicatia a fost: astea sunt preturile bagate pe cod in casa si nu au apucat sa actualizeze pretul la raft, nu stiu ce s-a intamplat (sefa de tura a casierelor) sau pur si simplu au schimbat pretul la raft rapid pana am ajuns eu pe raion (e simplu sa dea un telefon sa alerteze colegii de pe raion pana cand te deplasezi tu acolo cu gandul la coada de oameni care iti zic de Dumnezeu asteptand la casa)

Lectie in curs de invatare: voi nota de acum incolo pretul de la raft al tuturor produselor din cos si suma finala de plata. Daca nu coincide cu bonul, mi-am propus sa imi petrec ceva timp la discutii cu ei sau OPC-ul.

Sensiblu

logo sensibluPoate cel mai scump lant de farmacii de care sunt dependenta. Prefer sa nu cumpar cosmetice sau doctorii daca nu gasesc un Sensiblu, desi sunt constienta ca platesc mult mai mult pe acelasi produs decat as face-o la alta farmacie. In plus folosesc gama lor de dermatocosmetice, deci un motiv in plus sa le raman fidela. Am card gold (luat pe drept pentru sumele exorbitante pe care le cheltui la ei) si ma folosesc de el de fiecare data pentru ca am o placere nebuna ca o data la ceva timp sa cumpar doar cu punctele acumulate ceva…orice. Am si eu slabiciuni cand e vorba de programe de customer retention!

Din acest motiv aleg mereu sa acumulez puncte pe card si niciodata reducere. Intamplator am observat ca:

–          Desi farmacista ma intreaba ce prefer: reducere sau acumulare, raspunsul meu nu are nici o relevanta pentru ca in 99% din cazuri ma trezesc ca imi tasteaza automat reducere. Dupa ce observ problema, isi ia o fata plouata si imi spune ca nu mai are ce sa faca. Nici eu, decat sa merg in alt lant de farmacii unde (fara reducere) am parte de un pret mai mic la aceleasi produse. De multe ori cer eu direct acumulare din start dar scenariul este acelasi.

–          Farmacista nu ma intreaba nimic, da cu cardul si ma trezesc ca mi-a pus reducere automat. Povestea se repeta.

–        Desi negociem intens daca ma voi bucura de reducere sau acumulare observ ca bonul meu nu beneficiaza de niciuna. S-a intamplat de doua ori si de fiecare data am observat abia acasa treaba asta.

Lectie invatata: dupa ce specific apasat ca vreau acumulare de puncte pe card, cer mereu bonul in farmaciile Sensiblu si il verific cu atentie.

Incet incet, acest comportament abuziv al unor comercianti ma vor aduce in momentul in care voi decide sa cer bonuri pentru orice guma de mestecat pe care o cumpar si apoi sa ma abonez la OPC pentru ca oricum vanzatorii nu stiu sa gestioneze asemenea situatii. Trist, dar adevarat.

surse foto: 1, 2, 3

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    3 Thoughts on “atentie la bonurile de casa!

    1. Toate astea cred eu ca se intampla putin si din cauza snobismului nostru, al tuturor. Insa, fixista nu te-as numi, si eu, constienta fiind de toate stratagemele lor, verific mereu ce si cum. Nu de alta, dar eu muncesc pentru banii mei… 😉

      • provinciala on 02/15/2013 at 12:31 said:

        exact! si in plus dau mereu restul exact si nu primesc bacsis la facturi;)
        cat despre snobism…poate si e putin, dar macar cat timp imi permit, as vrea sa nu imi mai incarc memoria cu maruntisuri.e o corvoada sa stii mereu pe ce ai cheltuit sau cheltui fiecare banut.

    2. Pingback: d’ale Politiei Romane | Provinciala

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation