E adevarat , am descoperit ca m-ai sufar de o boala pe cat de imaginara, pe atat
de reala…blestemul marii.
Fac ce fac si cu tot dorul meu de duca, si cu tot sufletul meu de mic explorator
si cu nesatvilita-mi razvratire si dorinta de libertate tot captiva sunt in granitele
acestei boli de suflet.
Nu pot, pur si simplu, sa ma inchipui departe de mare pentru totdeauna.Ma linisteste
zgomotul valurilor care se sparg la tarm vara sau se cearta  pe diguri iarna,
imi place linistea pe care o poarta din larg catre tarmul zgomotos, ciudatenia
ei de fiinta calma si muta dar de neoprit la furie.
Dimineatile reci si amiezele toride pe tarm , calmul de dinaintea furtunii din
larg, senzatia contopirii cu materia atunci cand inot, cat de bine si de acasa
inseamna ea pentru mine….
Cred ca e un fel de eu sau eu sunt un fel de ea sau poate cate putin din amandoua
sau deloc, ideea e ca pana si visele mele o cuprind mereu, locul in care ma retrag
cand vreau sa fiu singura, locul care ma intelege si care ma accepta mereu.
Asa ca nu va temeti, chiar daca nu ma va mai lega familia de acel loc, oalta
dragoste furtunoasa sau nimic altceva din orasul acela sec si fara suflet, blestemul
asta care ma inlantuie ma va aduce inapoi la mare.
“Cand ti-a venit sorocul,
Tot acasa te intorci…”
 
Da-ti-mi un lautar sa-mi cante de suflet !
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “Blestemul marii

    1. in_box on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      io te mei ca se poate…dream reloaded…enjoy

    2. sent_items on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      e aproape…atit de aproape…doar sa o cauti in locu potrivit. si sa nu mai urasti…si miine cu putin noroc merg sa o vad :)…n-a fost un \”sic-sic\”..daca prind un foto, o sa l vezi si tu pe undeva

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation