Prea multe lucruri ar fi primul raspuns care mi-ar veni in minte. Piesa pe care am vazut-o aseara  a spus doar cateva din ele.

O insiruire de replici cunoscute, repetate, gandite sau  spuse de-a lungul vietii de fiecare dintre noi. Adevaruri infailibile pe care le rostesti in momente de vulnerabilitate emotionala cand esti din nou tu insuti cu tine.
Cei mai multi dintre noi sunt niste persoane extraordinare dar nu atunci cand facem noi cuplu cu ele.
Vrei sa castigi pe cineva? Nu e greu deloc. Important este ca la inceput sa ii dai doar ceea ce vrea si sa nu faci nimic din ce nu i-ar placea.
Cazut pe spate, la pamant, nu poti privi decat in sus.
Omul devine infidel atunci cand nu i se ofera ceea ce are nevoie.
Suntem liberi indiferent de situatie. Nu ne leaga nimic. Nu s-au inventat inca lanturi pentru suflet.
Sufletul nu este o guma de mestecat, nu se intinde, nu se rupe si nu se da din gura in gura.
Un joc fenomenal  al lui Cristi Iacob, Ilinca Goia si Gabriela Iacob, pe care ii asteptam cu sufletul la gura. Interactiune mai putina decat mai astepta cu sala dar absolut perfect punctata si echilibrata. Oameni astia nu au jucat ca niste actori platiti cu un salariu (cum i-am simtit pe cei de la Notara la ultimul spectacol pe care l-am vazut acolo: Blocati in dormitor) ci cu sufletul. Esti atat de aproape de ei incat ii simti, ii tradeza ochii cat de mult le place, ca inteleg si pana si micile deraieri sunt absolut senzational preluate din mers si adaptate.

Am avut niste déjà-vu-uri in timpul spectacolului si oricat de spectator eram am simit furnicaturi pe sira spinari, mi-a inghetat zambetul si am inghitit unele poante cu amaraciune. Razi  dar sunt lucruri atat de adevarate incat razi dar parca nu e rasul tau.

Un scenariu al zilelor noastre cu mobile si Facebook si un subiect atemporal. Tempoul este crescendo iar daca prima parte nu m-a impresionat, sfarsitul este absolut de vazut. Si da, oricat de serios este subiectul, am ras zdravan.

Am vazut Ce ne spunem cand nu ne vorbim la Muse, unde:

– o apa plata este 8 lei!? Am mers la teatru nu intr-un club de pastilati, pentru Dzeu si nici nu am servit Evian!

– aerul conditionat m-a maturat atat de temeinic incat  azi nu  m-am putut misca, ma doare gatul si am urechile infundate. I-am rugat sa il dea mai incet sau sa ma mute mai in spate, mi s-a zambit frumos, au spus ca il opresc si in 5 minute l-au dat la maxim. Daca nu ma incaptanam sa vad piesa, le-as fi cerut banii inapoi pe bilet si plecam. Dar arta cere sacrificii. Fizice se pare.

– sute de oameni  inghesuiti  inconfortabil intr-o sala prea mica pentru o asemenea multime (ultimii veniti au stat pe taburete la marginea scenei), au avut parte nu doar de o piesa de teatru ci de o experienta…

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “CE NE SPUNEM CAND NU NE VORBIM

    1. Pingback: Rapide | Mindfields

    2. Pingback: Te iubesc! Te iubesc? | Provinciala

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation