In Piata Amzei acum cativa ani am parcat noaptea in fata teatrului de papusi. O adunatura de pici mici si murdarici s-a repezit la sofer cu manutele in sus:

– Nenea, ne dai si noua 1 leu? Ne dai, nenea, sa-ti traiasca gagica! Ne dai? !Un leu , neneaaaaaa.
– Nu am, zambeste. Chiar nu am. Uite, am numai hartii mari de 50, 100…, le arata el, amuzat in continuare, portofelul burdusit


– Pai am eu sa va schimb daca vreti sa imi dati 1 leu.
Pustiul a primit o hartie de 50, a dat restul la fix dintr-un teanc urias de marunt, a multumit si a plecat fericit mai departe.

 

 

***

Pe calea Victoriei,  in ploaie si printre masini, se invartea un pusti carand un carton cu mesaj melodramatic. O poveste ce parea scrisa de un scenarist de telenovele de succes,  impecabil caligrafiata atat in romana cat si in engleza. Ca doar e zona centrala. Mai vin si straini.

 

 

***

La Iancului exista o ierarhie bine stabilita a batranilor care cersesc. De la prima ora de dimineata si pana seara, fiecare stie care este magazinul sau biserica pe langa care trebuie sa isi faca veacul. Nu primesc mancare de pomana, desi iti cer bani de o paine. O vanzatoare imi spunea ca una dintre batrane are 3 apartamente in bloc pe care le inchiriaza.

***
Urma sa trec podul catre Turn. Singurul obiectiv turistic pe langa care trec cel putin o data mereu cand merg la Paris. Parca nu am vizitat orasul daca nu fac asta. O zi frumoasa, multa liniste si un aer francaise. Din toata multimea de turisti care ma insoteau la pas domol cu aceleasi gand, se contureza clar o tiganca curata si spalata, cu mana intinsa si zambitoare: donez moi 1 euro, silvplait. Accent inconfundabil, dublat de infatisarea specifica. M-am scarbit brusc si m-am intors.

***

Ne-au auzit vorbind romaneste si au navalit direct, fericiti ca pot cersi in limba lor. Ba chiar ne-au explicat ca o duc rau, ca nu e o idée buna sa vii sa cersesti la Roma. In urmatorul magazin in care am intrat, vanzatoarele ne-au auzit ca vorbeam inre  noi in romana si ne-au intrebat zambitoare de unde suntem. Urmatoarele 10 minute le-am petrecut (desi magazinul era gol) cu cate o vanzatoare in coada.

****

In Romana isi facea veacul acum ceva timp o tanara frumusica. Imbracata frumos si zambareata, oprea oamenii civilizat pe strada. O scanai rapid cu o coada de ochi si te intorceai zambitor la randul tau sa vezi cu ce o poti ajuta. Nu va suparati imi dati si mie niste bani? Dupa ce iti reveneai din uimire, plecai mai departe buimac. Eu am patit-o cateva zile la rand, pentru ca nu o recunosteam. Era mereu aranjata altfel.

 

***

In America, homlesii pe care i-am vazut m-au speriat:  niste namile colorate mari cat un dulap. Dar vorbeau frumos si faceau conversatie placuta. Cel putin cei doi care ne-au abordat. Pe noi ne-au intrebat daca ne-am simtit bine la ei, ne-au urat drum bun (plecam de la hotel spre aeroport) si ne-au intrebat daca nu cumva vrem sa cumparam ziarul lor (al homlesilor). I-am refuzat, ne-au multumit si ne-au urat o seara buna.

 

Preferatul meu a ramas cel care ne-a speriat ingrozitor in timp ce ne plimbam. A rasarit de nicaieri in fata noastra extragand din plamani un raget infricosator in timp ce isi balanganea bratele in aer. A ras apoi strasnic de reactia noastra si ne-a explicat ca acum trebuie sa ii dam bani pentru ca ne-a speriat atat de tare incat ne-a trecut toata viata prin fata ochilor.

 

***

La Iasi, in fata la Trei Ierarhi, un tiganus  murdarel si slab se intoarce sa ii lase jumatatea din covrigul lui batranei care statea jos, langa canalizare. Baba l-a aruncat scarbita in capul donatorului: nu am eu nevoie de nimic de la tine zdrentarosule.

 

 

***

Tot in Roma, Domenul din fotografie salasluia pe un pod si avea cutia de metal stralucitoare si plina de banuti dar nu dadea in strop de atentie nimanui, fiind preocupat de iphone-ul pe care il butona de zor ca un adevarat cunoscator.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    5 Thoughts on “CERSIM CERSIM…DAR CAND MUNCIM?

    1. Ali Mic on 12/20/2011 at 11:55 said:

      Am patit-o langa un bloc din Titan. era foarte frig afara, iarna si veneam cu pungile burdusite de la cofetarie cu tot felul de bunatati. AM trecut pe langa un batran foarte pricajit amarat si zdrentaros si m-a apucat mila si am zis sa ii dau din pungile mele. i-am intins un strudel si l-a aruncat cat colo zicandu-mi “nu vreau eu dastea ! Nu’mi trebuie de mancare! niste bautura n-ai ? “

    2. Lidra on 12/20/2011 at 13:25 said:

      In schimb eu am patit altceva. La unirii in KFC devoram impreuna cu nevasta niste aripioare de pui. Evident ca ne-am luat cam multe, asa ca au mai ramas. La masa din spatele nostru se aseaza un batranel imbracat destul de bine, curat, aranjat. Ne vede ca am terminat, si ne intreaba, cu lacrimi in ochi, daca mai mancam restul. In prima faza nu am inteles ce vrea. A mea nevasta mai pe faza ii zice ca este ok, si ii intinde cred vreo 2 sau 3 aripioare. Recunosc ca am ramas impresionat foarte tare. Sunt foarte sigur, dupa infatisare, ca nu ii facea placere absolut de loc ceea ce face, dar ca nu avea alta posibilitate. Faza nu se termina din pacate aici, pentru ca gigelul de la securitate a vazut miscarea, si se batosii foarte tare sa il dea pe mosulica afara, ca vezi ca ne deranjeaza. A trebuit sa ne burzuluim foarte serios ca sa ne lase si pe noi, si pe om in pace. Sunt sigur ca astia de care spui tu castiga mult mai mult decat am sa castig eu poate vreo data. Dar sunt si oameni cu adevarate probleme. Cheers.

    3. provinciala on 12/20/2011 at 21:16 said:

      @Lidra nu cred ca toti fac parte dintr-o retea si ca nimeni nu cerseste din nevoie. dar cateodata este atat de evident ca e un fel de full time job pentru ei ca mi se inchid ochii pur si simplu

    4. provinciala on 12/20/2011 at 21:16 said:

      @ali mic, tu suflet mic si bun. de ce nu umbli cu palinca dupa tine pentru asemenea situatii?!:))

    5. Razvan on 12/20/2011 at 23:58 said:

      Daca ar fi sa ma apuc sa scriu despre intamplari de genul asta in cei 4 ani pe care i-am facut la facultate in Bucuresti, cred ca as scrie o carte. Cert este ca dupa cei 4 ani in care le-am vazut pe toate nu ma mai indoioseaza niciunul si pe motivul daca nu vrei sa tot fie mai bine nu dai, m-am si abtinut de la acte de caritate catre cersatori. Insa vreau sa relatez doua intamplari, sau mai bine zis transformari ale acestor “actori ” ambulanti. Primul este din Constanta, si l-am intalnit acum cativa ani in 100 in drum spre plaja. Omul alearga lejer cu carjele in mana, pentru a prinde tramvaiul (ca asa era atunci) isi ascunde abil un picior si incepe sprijinit in carje a colinda prin tramvai. Iar cea dea doua e posibil s-o cunoasca bucurestenii care mai merg cu metro-ul, este vorba de acea tziganca in varsta, care merge cocosata cica de cei 90 de ani pe care i dai initial si care are cele mai potrivite texte cum ar fi in perioada examenelor iti ureaza succes la examene, s.a. Ei bine, am avut curiozitatea, intr-o zi, s-o urmaresc mai mult si sa vad cat de dreapta si cat de bine alearga intre vagoane, ba chiar atunci cand s-a intalnit cu jandarmii s-a indreptat frumos de mai avea putin si era cat mine l-a luat pe jandarm frumos de brat si cu o voce foarte “tanara” i-a zis niste vorbe frumoase. Asa ca, vreti sa-i vedeti in actiune? faceti donatii insa mai bine donati la teatru e mai cinstit pentru cei care poate chiar au probleme si nu au de ales.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation