Sambata seara, la teatru, mi-am dat seama ca epoca vitezei mi-a avariat trairile. Ca nu mai am rabdare sa ma bucur de gesturi si ganduri si idei si ca, pornita sa nu pierd nici o clipa din pretiosu-mi timp, caut eficienta si solutii de succes pana si in vizionarea unei piese.

Desi incantata si nerabdatoare sa vad Comedia Erorilor, dupa primele 10 minute derulasem deja intreg firul epic in minte si ma intrebam care este rostul atator exprimari alambicate pentru a transmite mesaje simple (inca ma intreb cum ar fi sunat operele lui William Shakespeare daca acesta ar fi trait in epoca celor 140 de caractere) si de ce ai lungi o actiune de cateva minute intr-o piesa de 2 h. Unde e actiunea in cadre cinematografice hollywoodiene ?!, asta imi zburatacea mie prin cap. Nu regaseam replici si situatii reale ca si in piesele noi in care actorii vorbesc despre mail-uri si retele sociale, se converseaza la mobile si au probleme specifice epocii in care traim, si asta ma facea sa ma simt straina de joc.

Mi-am dat seama, ca viata asta pe fast forward m-a dezvatat sa ma opresc un pic si sa ma bucur de clipa, de cuvinte, de context, de simturi…de teatru. Am tras aer adanc in piept, am inchis ochii pentru o secunda si am decis ca pana la finalul piesei timpul meu se va opri in loc.

Apoi, sambata seara, la teatru, m-a cuprins un si mai mare drag fata de eforturile celor de la Teatrul Masca sa se adapteze la vremurile pe care le traim si sa interpreteze cu succes texte clasice, transformand productiile lor in show-uri tridimensionale pentru a capta atentia publicului de la inceput la sfarsit.

Si uite ca mi-a placut piesa si jocul talentatilor si pasionatilor actori. Mi-au placut  pur si simplu toate acestea, fara sa incerc sa trag concluzii sau sa am revelatii ci pur si simplu bucurandu-ma de interactiunea cu sala, gaselnita personajului colectiv narator (ce ma enerveaza, pentru cunoscatori) si comicul de situatie. Pentru ca,intrand in jocul lor, nu am mai fost spectator ci parte din piesa.

“…Este un spectacol care ar trebui vazut de cel putin 4 ori. Gradenele publicului sunt organizate pe patru laturi; premiera! Un unghi diferit, o alta perspectiva!

…Este un spectacol in care am introdus un personaj nou, Corul! Merita sa vedeti si sa auziti comentariile pe care le face la adresa personajelor, situatiilor, incurcaturilor de tot felul! S-ar putea sa-l iubiti caci multe dintre vorbele sale s-ar putea sa fie chiar ale voastre! Verificati!”

Ii multumesc Ancai Florea pentru invitatie si ii promit ca am sa revin negresit. Daca ati fost pe la ei (si poate ati vazut Comedia Erorilor) mi-ar place sa stiu daca v-a placut si ce anume. Iar daca nu ati ajuns inca, va invit sa aruncati un ochi pe programul lor si sa va alegeti o zi si o piesa si sa le faceti o vizita. Eu planuiesc sa vad Sluga la doi stapani in curand si poate mergem impreuna.

P.S.

Cand am ajuns in gradina teatrului, soarele se pregatea sa apuna, se auzea cantecul pasarilor si era destul de cald cat pentru a ramane afara pana la inceperea spectacolului. L-am vazut pe Mihai Malaimare cum inspecteaza gradina si pune staff-ul sa curete bancile ca sa se poata bucura oamenii in tihna de vremea frumoasa si am facut cunostinta apoi cu Arabela (cainele teatrului), o maidaneza ceacara blanda care s-a lasat mangaiata minute in sir. O atmosfera de basm pentru cartierul muncitoresc (nu reusesc sa imi schimb aceasta opinie despre Militari) in care este amplasat teatrul. Si mi-am dat seama ca decizia de a deschide un lacas de cultura in alta zona a Bucurestiului decat centru si de a duce cultura si in alte colturi ale capitalei a fost o probabil o decizie riscanta dar minunata si corecta.

Am descoperit apoi in foaier etajera-biblioteca de unde poti lua cu tine acasa orice carte doresti daca lasi una in loc (data viitoare stiu cu ce vin dupa mine la teatru), dar si o masuta de unde puteai sa achizitionezi, vederi, suporturi de pahare si carti personalizate cu Teatrul Masca (o excelenta gaselnita de marketing).

 Poza am imprumutat-o de aici.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation