trafic bucurestiDrumul pana la birou pare intodeauna lung de dimineata. Oricat de frumos ar fi afara (cand ploua sau ninge e clar lung) si oricat de putin  m-as grabi, traseul prestabilit pe care il urmez fara sa fiu inca dezmeticita complet nu este partea mea favorita si pare ca dureaza o  vesnicie.

Am insa norocul de a petrece maxim o ora in trafic in cea mai cumplita zi. In rest fac undeva intre 20 si 40 de minute in primul rand in functie de ora la care plec de acasa (am o teorie aparte legata si de fluxurile de masini de la diverse ore dar asta e alt subiect).

Asadar daca plec la vreo ora fixa sau la si 30’ fac 40 de minute iar daca ma urnesc la orice alt minut al altei ore, vreo 20.  Cred ca majoritatea companionilor mei din trafic au fixate ore clare de „parasire” a parcarii si atunci stralucitorul meu insight (care nu m-a dezamagit niciodata pana acum) este sa plec la „deruta” in orice alte momente in afara de ora fixa sau jumatate.

Problema mea este ca indiferent cat fac pe drum, la capatul sau, chiar inainte de a parcurge ultima alee pana la intrarea in paracarea cladirii in care lucrez, ma trezesc cu bariera pusa (da, traversez o calea ferata). Nu conteaza la ce ora ajung, mereu asteptam in gasca cate o locomotiva, asezati kilomteric in sir indian (sau gramada organizata in fata barierei daca avem tupeu), si niciodata nu se sta sub 10 minute. Se opresc motoarele, se aprind tigarile, se mai coboara la o vorba…cemai socializam. Dar bariera asta imi strica de fiecare data ”recordul” de timp si catodata ma „ajuta” sa intarzii aiurea la vreo sedinta.

Initial am retinut orele la care prindeam bariera si am incercat sa le evit. Cumva, in naivitatea mea, am crezut ca trenurile au si ele un orar fix. Apoi mi-am dat seama ca lunea nu e ca martea si nici joia ca vinerea si atunci m-am straduit o saptamana intreaga sa inteleg in ce zi si la ce ora trec trenurile. Nici asa nu a functionat. Trenurile de la bariera me atrec cam cand vor ele.

Insa nu m-am resemnat inca.  Planuiesc sa ma imprietenesc cu domnul de la bariera si fie sa aflu adevaratul orar al trenurilor cu ceva saptamani in avans, fie sa inventez vreo aplicatie prin care sa primim sms cu totii cand va trece trenul in ziua respectiva. Sa vedeti atunci ce fericire pe toata lumea! Ca nu se  mai poate cu baierea asta. Strica eficienta, domnule!

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    2 Thoughts on “#CORPORATEFACTS3

    1. Eu fac zilnic cam 40-60 min pana la birou, pe un drum de 18 km, din care 16 in Bucuresti si 2 pe centura, si asta de vreo 6 ani. Am plecat la toate orele posibile, m-am intors la toate orele posibile. Singura regula pe care am dedus-o in ceea ce priveste aglomeratia de pe sosele este: nici o regula!

      • provinciala on 03/13/2014 at 20:25 said:

        Dar nici o regula! De doua zile nu e de ajuns ca e aglomerat dar am senzatia ca toti se cred in FastAndFurious si ca singura mea grija pe sosea este sa ma feresc de ei

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation