din goana autocaruluiMerg rar de ceva timp spre Constanta (locul de bastina) cu alt mijloc de transport decat masina. Dar si atunci cand aleg trenul sau autocarul nu pot sa spun decat ca traiesc niste experiente totale (de tren nici macar nu am scris ca nu as sti de unde sa incep si unde sa termin cu jegul, lipsa de conditii, orarul inadaptat vietii in general sau preturile exacerbate).

La inceputul verii mi s-a rasturnat lumea pe dos si tin mortis sa impartasesc experienta ca poate o patiti si voi (si tare m-as bucura de aceasta data).

Am nimerit la plecare din Bucuresti, autocarul care urma sa decoleze in 10 minute si am gasit si loc (nu mi s-a parut nimic uimitor pe moment). Mare, curat, civilizat. Am platit biletul unui domn imbracat frumos la camasa, am primit bon fiscal si m-am tolanit pe un scaun la geam. Nu prea mai aveam net pe mobil, urmau cel putin 2 ore de plictis grozav fara nici o carte la indemana si nici o sansa sa atipesc pentru ca deja prevedeam un dum plin de peripetii. Gresit! Dupa 30 de minute am deschis din greseala wi-fi-ul si m-am conectat automat la reteaua din autocar. Autocar in care domnea o liniste de bun simt, intrerupta doar de o muzica placuta in surdina. Sa va spun ca nu am simtit cand am ajuns acasa?!

Satisfacuta de calatorie, si pentru ca in momentul de dinaintea urnirii de pe loc l-am auzit pe sofer cum spunea ca peste jumatate de locuri fusesera rezervate online am decis sa imi iau masuri de precautie pentru intoarcere. Si bine am facut ca altfel nu mai gaseam loc. Le rezervasera pe toate cunoscatorii.

Le-am accesat asadar site-ul si, uimita de cat de simplu si user friendly e, mi-am platit biletul online, rezervandu-mi loc la ultimul autocar al zilei. Autocar in care nu am simtit cum a trecut timpul pentru ca m-am uitat la un film tot drumul (nu, nu pe laptop, ci pe monitorul din masina). Autocar care a beneficiat de unul dintre cei mai cu bun simt soferi pe care i-am intalnit vreodata (jur ca l-a fatait o baba cand sa isi ia bagajele din cala, pe ploaie, de eu as fi trimis-o la plimbare cu sufletul impacat), imbracat frumos la camasa, senin si zambitor.

Daca eram fata desteapta pana la capat imi luam bilet dus-intors si plateam 90 RON in loc de 110 RON, iar daca m-as fi dat pensionara, eleva sau studenta (nu ma mai ajuta fata, ce sa-i faci!?) plateam jumatate sau un sfert din suma asta (si in mode cert nu as mai fi mers cu masina pana pe Litoral prea curand).

Curios, dar titicarul din poveste este al aceleiasi companii, asa incat, preventiv, algeti autocarele lor.

Ce m-a determinat insa sa scriu acest post este mail-ul pe care doar ce l-am primit a doua zi de la ei, in care ma intreaba cum a fost calatoria si ma roaga intr-un mod prietenos sa le dau feedback. Uite, vi-l dau. Sunteti simpatici rau si va recomand!

Poza, Senin,intunecat,ploaie, am facut-o cu telefonul din goana autocarului.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    One Thought on “Cu autocarul la Constanta

    1. Andreea on 07/16/2013 at 11:46 said:

      Wow, suuper.. si noi am vrut sa ne plimbam de la Mangalia pana in Constanta sa nu mai luam masina din dotare..dar nu am avut curaj tinand cont de conditiile “normale”. Ma bucur sa vad ca se poate si la noi.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation