Acum cateva zile ne-am trezit mai devreme decat de obicei si nu cred ca a fost o idee buna. Pentru ca nimic nu era asa cum il lasasem inainte de a adormi. Alaturi de inevitabilele grame de morocaneala matinala, prima senzatie pe care am avut-o a fost ca a venit sfarsitul lumii cat am dormit si noi l-am ratat. Nu tu curent electric sa faci necesara  cafea (nu, de cand s-a inventat filtrul noi am uitat de ibric), nu tu caldurica in calorifere cat sa nu iti fie teama sa te speli cu apa rece pe fata, neam de lumina ca sa nu iti bagi degetele in ochi cand te speli pe dinti. Si asta a durat ceva ore, lucru ce se petrece deja destul de des in noul nostru apartament si nu are, se pare nici o explicatie rationala. Pentru o secunda am crezut ca am calatorit in timp in copilaria-mi ceausista. Si asta m-a facut sa ridic o spranceana.

Apoi am auzit ca vineri  a fost o furtuna serioasa in oras, eveniment ratat cu succes pentru ca eram mult prea preocupata de  o durere de cap fenomenala. Am zarit astazi ramasitele dezastrului (probabil relatat de toate televiziunile la dimensiuni apocaliptice daca m-a sunat tata sa ma intrebe daca traim): copaci cazuti, parcari blocate, masini afectate, panouri stradale imprastiate. In acelasi spirit dezolant nici unul dintre semafoarele din oras nu functiona astazi iar norii grei si atmosfera apasatoare nu te faceau sa te gandesti la lucruri mai placute. Si asta m-a facut sa ridic si cea de-a doua spranceana.

Acum mi-am amintit ca de fapt anul acesta lumea se pregateste de sfarsit. De sfarsitul ei aparent. Si chiar daca nu se gandeste chiar toata lumea la asta, trebuie sa recunosc ca e greu sa nu iti treaca macar o data gandul prin cap la cat de des este adus subiectul  in discutie sub toate formele posibile (filme, carti, talk show-uri,secte, site-uri etc)

Daca as adauga la asta furtunile si inundatiile, eruptiile vulcanice, pasarile moarte inexplicabil, razboaiele necontenite, oamenii din ce in ce mai rai, colapsul economic si anotimpurile care nu isi mai respecta specificul bine stabilit, poate ca mi-ar imi trece mai des prin cap gandul buclucas. Si uite ca asta m-a facut sa ridic ambele sprancene.

Pentru ca stim cu totii ca daca ne dorim foarte mult un lucru, intreg Universul va conspira ca acel lucru sa se petreaca. Dar in acelasi timp acelasi lucru se va intampla si atunci cand te gandesti la ceva ce nu ai vrea sa se intample. Pentru ca Universul doar se hraneste cu energia gandurilor tale si nu face diferenta intre un lucru care vrei si unul care nu vrei sa se intample. Tu pur si simplu arunci energia ta catre ceva si Universul te ghideaza acolo

In acesta situatie, cum ni se tot induce  sub o forma sau alta in conversatie, fie ea serioasa sau nu, ideea apocalipsei, nu cumva energia gandurilor catorva miliarde de suflete tocmai ce ajuta la implinirea profetiei?

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Cum sta treaba cu sfarsitul lumii

    1. Cornelia on 01/10/2012 at 21:15 said:

      Nu vine, soro, nu vine. Nici anul asta. O fi prima conspiratie umana la care participa Universul …

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation