Daca strazile murdare
si galagioase nu iti spun nimic, daca vremea calda nu iti da nici un indiciu,
in metrou vei descoperi ca se apropie sarbatorile.

Hoarde de cersetori iti
invadeaza auzul in fiecare vagon. Nu incerca sa te ascunzi ca nu ai scapare.

Este o complicitate
acceptata si indurata de ambele tabere. Ei zambesc smechereste la tine, tu ii
privesti in ochi (ochii care nu li se pleaca nici o secunda rusinati) oripilat
si doar bunele maniere te impiedica sa nu ii bati. E clar ca sunt organizati,
ca e o  meserie si te gandesti ca ar putea
fi milionarii de maine, politicienii porniti de jos. Ei au inteles sistemul si
psihologia umana mai bine ca noi, ei ne sunt oarecum superiori.

Sunt copii cu copii,
nu sunt doar tigani si cel mai rau e ca vor supravietui si nu vor uita niciodata
cum a inceput totul. Incepi sa te simti cuprins de remuscari desi nu ai facut
nici un plod pe care sa il trimiti pe strazi.

Le dau bani doar
oamenii saraci, care nu isi pun intrebari si nu stiu sau nu vor sa vada dincolo
de aparenta, cu frica de de Dzeu in san si care in durerea lor nu deosebesc
profitorii de nenorocitii sortii. Oameni pe spatele carora am dus birurile
otomone  si democratia de azi, carora
poate le lipseste siguranta comunismului sau apreciaza bonurile de masa ale
companiiile capitaliste.

Eu cred ca acesti “cantareti”
vor ramane in analele istoriei ca fiind cei care au dus “traditia” mai departe.
Garantez ca pustii de azi nu stiu nici macar a 10-e parte din colindele pe care
astia le-au invatat cu sfintenie. Vocile lor taragante si fara inflexiuni nu
deschid nici un suflet si nu impresioneaza, dar iti arunca scarbite in fata o
realitate pe care refuzi sa ti-o asumi si pe care incerci sa o alungi cu ceva
banuti.

Apogeul lipsei de
respect pentru mine, ca platitor de taxe in orasul asta, l-am simti azi, cand, in
vagonul meu   au pornit in sens opus 2 “echipe”
in distonanta. Acelasi refren si aceleasi voci dar care nu pornisera simultan,
aceeasi compozitie: 2 copii mici atarnati de gatul “surorii” mai mari. Nimeni
nu a cedat, exceptand urechile mele. Ei zambeau amuzati, oamenii din vagon
zambeau incurcati. Anul asta s-au modernizat si aduna banii in cosulete de
rachita ornate cu beteala. Si au primit bani, ba chiar o femeie a strigat dupa
ei sa vina sa ia bani si alta a alergat dupa ei. Sa fim seriosi, Dzeul tau nu
iti spala pacatele pentru un asemenea fragment din viata ta. Poti doar sa mai
castigi niste buline negre pentru ignoranta.                  

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    8 Thoughts on “daca ar exista un Dzeu..

    1. andrei on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      Zici bine tu aici, si din cate inteleg se pare ca circuli des cu metroul. Eu circul mai rar, si socul, daca-i putem zice asa, imi pare mai mare decat daca i-as vedea zilnic. Insa o intrebare ma obsedeaza in legatura cu subiectul "profitorilor de sentimente" : de ce ma simt undeva, inauntru, un pic vinovat, daca nu le intind niste bani, cum fac altii? Sunt constient de mafia cersitului, dar totusi sentimentul apare de fiecare data. O explicatie exista, dar poate nu suntem atat de insensibili ,chiar si la prezenta lor in jurul nostru.

    2. :))). eu dau bani la cersetori ( in special batranii romani ) si nu pentru a-mi spala pacatele, ci pentru ca a alege intre medicamente si mancare mi se pare nedrept…

    3. provinciala on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      in zona Iancului, batranii au poztii clar cumparate, daca treci foarte de dimineata sau seara pe acolo poti sa ii vezi pe "capi" cum ii aranjeaza sau strang cota de bani. ca sa nu spun ca am cunoscut o baba care si-a luat apartament cu banii din cersit. se plictisea si a vazut ca e profitabil

    4. da. te cred. dar nu sunt toti la fel. eu l+am vazut in ziar pe cer?etorul meu de la unirii. c? e super bogat. ?i nu mi-a p?rut r?u. am zis c? am contribuit ?i eu la averea lui 😛

      nu cred c?-s to?i ca în filantropica

    5. provinciala on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      asa am fost crescuti: sa fim milostivi cu biserica, cu cersatorii si sa rezolvam repede aceasta problema de constiinta (ce poate fi mai usor decat sa ii dai un ban si sa nu te mai intrebi nimic mai departe de atat). daca vrei sa iti linistesti constiinta daruieste cateva ore din viata ta copiilor de la un orfelinat si incearca sa ii ajuti sa isi construiasca un viitor mai departe de 18 ani, cand sunt izgoniti de acolo, inchiriaza un apartament si adu acolo sa locuiasca oamenii fara acoperis…

    6. pelicanul on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      Cred ca in viatza suma pe care o dai o si primesti, si aici nu ma refer la bani. De ce sa faci diferentza intre cersetori si alti oameni? pur si simplu daca vrei sa ii dai ceva unui om, o faci, fara sa te gandesti cui, de ce si cum. Daca esti un om bun, esti bu si atat, si vei primi de la ceilalti acelasi lucru.

    7. minos on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      Aici sunt de acord cu @provinciala, cersetoria e un fenomen care nu ar mai trebui incurajat. Voi, cei care ii aparati, nu intelegeti ca oamenii aia nu au nevoie de ajutorul vostru? Dac vreti intr-adevar sa faceti o fapta buna, sa va spele orgoliul, donati unei fundatii (si aici intervine discutia: unde se duc banii), unui azil; dar cel mai corect ar fi sa le dam sansa sa fie utili socoietatii, si sa primeasca ceva in schimb, sa-i integram, nu sa le dam bani si sa trecem mai departe. Dati-le un adapost, o slujba, o sansa; si va garantez ca doar cei care au nevoie de ajutor vor raspunde; restul vor cersi in continuare.

    8. Sla3 on 11/30/-0001 at 00:00 said:

      E simplu, acesti oameni sunt produsul societatii din care facem parte, implicit ne simtim mai mult sau mai putin vinovati si credem ca acei cativa banuti ne vor scapa de vina sau vor rascumpara ceva. Fals, pana la data urmatoare cand o sa vedem o alta diversiune, mama, fetita, si un pui de catel care mai avea atarnat un clopotel. Culmea, catelul a atras mai multe priviri si zambete. Filantropica bites you in the ass

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation