De ce merg la teatru?

Pentru ca vreau sa simt si sa primesc din energia salii si a scenei. Vreau sa traiesc trup si suflet fiecare miscare a fiecarui muschi a fiecarui personaj. Pentru ca vreau sa rad sau sa plang scuturata de emotie. Pentru ca nici o reprezentatie nu este identica cu alta. Pentru ca pot vedea 3D nu doar actorii si decorurile ci si mesajele. Pentru ca nimic nu poate inlocui senzatia pe care o am cand bate gongul, sala se intuneca incet si o data cu ea si murmurele din sala sunt din ce in ce mai slabe. Nimic nu poate inlocui primul cuvant rostit in piesa, aplauzele de la sfarsit si timpul care a trecut fara sa iti dai seama.

De ce nu mergi la teatru?

Pot doar sa imi inchipui raspunsul la acesta intrebare.

Pentru ca e o chestie care nu e cool si o asociez cu bunicii mei care nu sunt trendy. Pentru ca nu citesc carti si nu mi-a placut scoala si e ceva la teatrul asta legat de adevaruri filosofice si literare profunde care nu au cu ce sa ma atraga sau sa ma atinga.  Pe mine ma intereseaza doar cum filmele cu impuscaturi, curse de masini sau SF. Clar e ceva plictistor maxim.

Sau pot sa citez dintre cele mai des motive invocate pe care le-am auzit: nu am auzit de piesa/teatrul asta, nu am fost niciodata la teatru, la mine in oras nu exista teatru,  nu am timp sau bani.

Cate explicatii atatea raspunsuri. Fie ca este vorba despre motive reale sau nu, cred ca nu exista nici o scuza la care sa nu poata fi gasita o solutie astfel incat macar o data in viata sa vezi cu ochii tai cum se ridica cortina.

 

 

Acesta este un alt post pentru campania Teatrului Masca derulata prinBlogalinitiative, campanie pe am luat-o asadar ca pe o leapsa personala si am purces la insirat margaritare.
 
SURSA FOTO: facebook.com/masca.teatru
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation