ma trezesc de ieri la ore inimaginabile si inacceptabile, deprimata din cauza lipsei de lumina, odihna si a vremii. si poate si din cauza faptului ca iar imi pierd 2 ore pe zi din viata ca o cartita pe drumuri.
deci dimineata la metrou din nou. reality check in direct. oameni tristi si obositi care motaie in picioare. robotei grabiti (vesnica mea dilema: catre ce?) care se calca in picioare, mesteca cu superioritate forneti si placintele, trag cu ochiul la ce citeste cel de langa, te studiaza cu atentie de parca ai fi o furnica la microscop.
si pentru ca nu este de ajuns anturajul, esti asasinat cu reclame care mai de care mai cretine pe tot parcusul drumului cat stai blocat in metrou. tot drumul m-am holbat, fortata de imprejurari, la un afis la lactate. nu orice fel. se numesc Dar (
in alta ordine de idei: de ce mint barbatii? eu tot nu reusesc sa inteleg. poate imi spuneti voi. exista vreun studiu, e ceva in genele lor?
