tutunM-am razvratit, postand o poza pe Facebook acum ceva timp fara prea multe explicatii. Pentru ca pe moment nu am reusit sa trec mai departe de uimirea si revolta pe care mesajul din pachetul de tigari mi le-au starnit mie, fumator convins de tigari mentolate slim de cativa ani buni (nu ma mandresc cu asta dar nici nu ma ascund dupa deget). Da, in poza alaturata este mesajul de pe cartonasul dintr-un pachet de tigari.

M-am simtit cumva jignita de campania lor.

Nu pentru ca nu ar fi corect gandita si executata din punctul lor de vedere. Au respectat mediul in care au voie sa comunice legal, s-au exprimat corect si la obiect si e clar o tactica buna pentru strategia lor. Mai departe de scaderea vanzarilor pe care punerea in practica a acestei propuneri ar aduce-o, apare si amenintarea dezvoltarii pieteii negre a tutunului (sa fim seriosi, fumatorii de tigari mentolate vor gasi in continuare cai prin care sa isi continue viciul). Pentru producatori este o problema in mod cert si este normal sa se gandeasca ca o parte importanta din strategia lor este sa se adreseze  si  clientilor care vor avea de asemenea de „suferit” si sa propuna o solutie (e un fel de a le spune ca le pasa de ei). In mod cert, lobby-ul din partea cetatenilor ar avea un cuvant greu de spus in toata aceasta situatie. Pentru ca fiecare consumator are drepturi si o voce pentru a-si exprima opiniile. Si toate aceste voci impreuna au un cuvant greu de spus in democratie (teoretic vorbind).

Dar tocmai aici m-am enervat. M-a deranjat agenda proprie de prioritati pe care ei considera ca o am trimitandu-mi acest mesaj. Cumva, mi-au spus ca din toate lucrurile care sunt in neregula pe lumea asta si pe care as putea sa le schimb (sau macar sa incerc) exercitandu-mi drepturile fundamentale de cetatean european (cand scriu aceste randuri imi tot revine obsesiv in minte reclama aceea penibila legata de drepturile cetatenilor europeni), taman acest subiect nu o sa ma lase sa dorm noaptea. Ca intre a sustine initiative legate de educatie, sanatate sau cultura, sau sa ma opun altora cu un impact mult mai puternic asupra vietii mele,  eu ar trebui sa imi pun repede degetele in miscare ca sa sustin tocmai un prim pas facut spre a ma ajuta sa nu ma debarasez de un viciu. Pentru mine, aceasta campanie s-a tradus intr-o incercare de manipulare prin omiterea asumarii unor responsabilitati: „trageti voi tare sa nu se interzica aceste tigari de care sunt dependenti ca noi vom avea grija sa va alimentam viciul. stim ca avem produse nesanatoase dar uite ca nu despre asta e vorba aici ci despre supravietuirea afacerii noastre”.

Sunt unul din fumatorii care s-ar bucura ca fumatul sa fie pe bune interzis in spatiile publice din Romania pentru ca m-ar ajuta sa renunt mai usor (dar nu este, pentru ca nu este in interesul nici unuia dintre cei implicati sa creeze cu adevarat conditii care sa te ajute sa renunti la fumat sau sa nu existe tentatia de a incepe). Sunt fumatorul care nici nu le spune altora sa se lase de fumat (bine, le spun, dar asa, incet, ca nici eu nu sunt inca un exemplu de urmat) dar sub nici o forma nu ii indeamna sa se apuce (eu nu m-am apucat de fumat din cauza presiunii grupului de cunoscuti si nici nu m-am lasat cand toti din jurul meu au facut-o, desi majoritatea asta fac). Sunt fumatorul constient ca acest obicei nu imi aduce absolut nici un beneficiu, ba chiar imi este daunator (deci stiu ce fac dar fac ce vreau ca sa zic asa). Si stiu ca nu sunt singurul.

Intre noi fie vorba nu cred ca este o propunere cu sanse de aplicare. La cati bani scoate statul din accizele pe tigari, si la cata nevoie e mereu de bani la buget (nu pentru problemele cetatenilor, in mod cert ca macar atunci m-as simti, intr-un mod straniu ce-i drept, mandra ca sunt unul dintre contribuitorii la buget), cred ca solutia de compromis va fi cresterea taxelor si in nici un caz scoaterea tigarilor mentolate sau slim de pe piata.

Din pacate, mi-e teama ca initiativa lor ar putea avea succes si mii de fumatori au semnat deja aceasta petitie desi nu cred ca este cea mai apasatoare problema a vietii lor. M-as fi bucurat sa vad  o campanie asemanatoare (derulata chiar de un producator de tigari) care sa ma indemne sa sustin initiative care imi imbunatatesc calitatea vietii, daca afacerea lor oricum nu o face (nu ma luati cu texte de genul fumatul ma ajuta sa… ca bateti campii si o stiti si voi).

De ce nu m-am lasat inca de fumat in aceste conditii? Este un subiect la care lucrez dar este propria mea lupta cu viciul, pe care l-am constientizat de mult si mi-l asum. Faptul ca inca sunt fumatoare nu inseamna ca mi-as dori sa raman una sau imi doresc sa sustin aceasta industrie mai departe de banii investiti zilnic in pachetul de tigari sau ca ma bucura sa vad cum altii se apuca de fumat. Sunt lucruri complet diferite.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation