S-a tot rasucit nimicul asta in jurul meu in ultimele zile sub o forma sau alta si am observat cum se revolta oameni ingroziti ca dusi de valul vietii si –au dat seama ca, la o adica, mecanismul asta viclean al societatii i-a schilodit in fata nimicului. Nu i-ar putea face fata. Ba chiar se tem de el. Se tem de momentul in care nu ar avea nimic de facut.

Teama de nimic este neconstientizata, ignorata sau lasata ultima pe lista prioritatilor, considerata total irelevanta. Ne simtim utili dar ignoram rostul firului de iarba, al rasaritului sau al fantasticului mecanism pe care il reprezentam ca si fiinta umana, ne asumam sensul vietii prin preconceptii mostenite si luam de bune toate automatismele mediului social.

Eu mi-am infruntat nimicul si a fost sublim. Sa nu „trebuie” sa nu „agenda” sa nu „tasks” este o provocare in sine dar merita tot efortul sa te redescoperi pe tine. Sa nu te temi sa ramai singur si sa dai ochii cu tine asa cum esti, fara conexiuni, agende, carti de vizita sau idealurile altora imprimate din simpatie pe retina ta nu este deloc usor.

Cel mai greu este insa sa parasesti nimicul.. Sa iti gasesti calea. Ca o data regasitpe tine, sa nu te mai pierzi chiar daca te reintorci in sistem. Cate bruiaje si preconceptii, cate limitari si dezamagiri vei avea de trecut dupa ce iti infrunti si aceasta teama.

Post inspirat de prezentarea sustinuta joi de Cristina  Bazavan la WoW, discursul de miercuri a lui Dragos Nicolaescu la Romanian- Managers, piesa de teatru Leonce si Lena, precum si discutii recente cu oameni dragi.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Despre nimic

    1. radu on 10/19/2010 at 22:45 said:

      WOW! cel mai tare post ever! 😀

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation