Sa-I spun ca stiu ca azi e ziua Lui si ca mi-as fi dorit sa ii strig la multi ani inca de la rasarit? NU. Sa-i spun: cand esti departe de mine imi vine sa urlu sa ma auda luna pentru ca intunericul sa ma cuprinda iar imaginea ta sa ma opreasca a ma zbate intr-una?NU. Sa sufar?NU. Sa traiesc, zic!

 

Mi-e somn si am ajuns la capatul puterilor si a  oboselilor. Ma cert si marai la toata lumea. Pisica  din mine a devenit catzel turbat si iar visez la insula mea fara semnal (o Barcelona tomnateca, o Londra la inceput de toamna).

Si au inceput sa ma chinuie intrebari din ce in ce mai dubioase. Semn ca ar fi cazul sa ii dau o pauza neuronului meu.Zic.
 

De ce alergi si te inghesui sa ocupi primul un loc in metrou cand oricum cobori la prima?
 

De ce te ridici de pe scaun si te indrepti catre usa exact in momentul in care metroul a plecat din statie si Vocea anunta urmatoarea oprire?
 

De ce ma urmaresc pe Twitter oameni pe care nu ii cunosc?
 

De ce este vremea asta ciufuta primavara?
 

THE END OF THE LINE, still Nina Simone

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation