Cui nu ii place Tudor Chirila? Hai, va invit sa comentati mai jos, cu argumentele la voi. Ca mie una tare as vrea sa nu imi placa. Sincer, prea ma simt asa … parte din groupies. Si nu sunt genul care sa ceara autografe, sa suspine cu nasul infundat in perna, sa lesine la concert sau sa mearaga intreaga stagiune la fiecare spectacol al lui doar pentru ca il place.

Cu toate acestea imi place Tudor. Imi place cum le spune pe blog, cum le canta, cum interpreteaza pe scena, cum dialogheaza si probabil imi place si cum gandeste (nu ne cunostem atat de bine incat sa afirm asta sus si tare). Si mai departe nu ma intereseaza. Poate fi iubitul ideal, frumusetea intruchipata, rasfatatul lumii, incapatanatul egocentric al pamantului, febletea universala, cel mai bine sau prost imbracat, cel mai bogat sau cel mai sarac om. Este irelevant.

La wow12 am descoperit si ca imi place sa il ascult pur si simplu. Cred ca putea sa vorbeasca si despre inmultirea gandacilor de colorado si tot l-as fi ascultat cu placere. Are un neastampar si o curiozitate pe care le transmite si celor din jur. Are un ritm, o inlantuire a ideilor, o viziune, o agilitate de a jongla cu idei diverse, salturi indraznete de la dialog la monolog caracteristice nu doar unui actor ci unui om cu o cultura vasta, preocupat si atent la ce se petrece in timpul lui si in jurul lui, conectat la realitate dar cu un univers propriu bine conturat. Fermecator, nu?

Tudor a vorbit despre autistul prezent (omul erei tehnologice pierdut departe de azi si de constientizarea prezentei sale online) si despre creativitatea care se obtine din experiente reale si despre continutul de calitate care se creeaza in timp si despre cat de mult a evoluat femeia si despre o multime de multe altele.

Ceea ce am pus in catastiful cu Retine! din discursul sau a fost insa faptul ca viata e misto la mijloc, cand ai citit jumatate de manual si ai puterea sa il aplici.  Pentru ca m-am identificat cu situatia.

Emilia Popescu a primit puncte din partea mea pentru abordarea neobisnuita pe care a avut-o. Dupa o scurta introducere coplesitor de sincera si directa, a rasturant situatia punand ea intrebari salii. Intrebari pe care multi dintre cei  activi online si le pun cu siguranta destul de des dar cel mai probabil trec mai departe fara sa aprofundeze dilema. Si lumea i-a raspuns. Complet, frumos, cursiv. A creat un dialog in care si-a lasat cateva slabiciuni la vedere cu modestie si lumea a prins drag de ea. Sau cel putin eu. Iti trebuie ceva curaj sa intri intr-o sala plina de femei active online si sa spui ca tu nu ai cont pe Facebook si nici nu prea te intereseaza fenomenul.

M-am lasat asadar inspirata de maiastra rasturnare de situatie si de faptul ca, in tot acest timp, Emilia Popescu a fost cea care a detinut controlul asupra salii punandu-se la adapostul vulnerabilitatii asumate. Ca o adevarata femeie.

Am prins un fragment si din prezentare Amaliei Enache. Desi subiectul era frumos si ea o prezenta placuta, si ar fi trebuit sa fiu impresionata de discurs, ea fiind  vizibil transpusa si implicata, nu m-am simtit inspirata. Nu m-a inspirat sa fac o fapta buna si nici sa devin un om mai bun. Alte parghii mi-ar declansa un asemenea mecanism. Este o opinie personala, desigur. Si nu am inteles exact legatura temei sale cu subiectul evenimentului, mai departe de faptul ca fiind un eveniment dedicat femeilor, coarda sensibila ar fi putut fi atinsa mai usor.

Cristian Lupsa de la Decat o Revista a avut un discurs frumos, aducand in prim plan oameni reali care il inspira si vorbind cu atat drag incat ca a reusit sa imi straneasca curiozitatea si admiratia pentru multe femei despre care nu auzisem pana atunci. Am apreciat faptul ca femeile il inspira mai departe de frumusete fizica si cauta sa descopere tot ce e mai frumos in ele la orice nivel si spune lumii intregi acest lucru.

Si cam atat am prins din Women On Web anul acesta. Mi-ar fi placut tare mult sa il aud pe Iulian Vacarean pentru ca este un om deosebit, cu vise minunate si proiecte ambitioase, pe Bogdana pentru ca are o maniera proprie de a spune lucrurilor pe nume, pe Cristina pentru ca sala vibreaza de fiecare data infiorata la vorbele ei (daca cititi postul de dupa eveniment veti intelege si de ce) si bineinteles pe toti ceilalti pe care nu ii cunosc dar de la care as fi avut probabil ceva de retinut. A trebuit sa ma indrept catre tinuturi secuiesti, asa incat am plecat grabita sa nu cumva sa imi planteze altcineva cartofii.

Cum la eveniment sala a fost plina si a fost transmis si live pe mai multe bloguri, inclusiv pe al meu, asadar a fost urmarit de multi oameni, am sa va rog pe voi (fie ca ati fost sau nu in sala) sa imi spuneti ce v-a placut mai mult.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    3 Thoughts on “dupa #WOW12

    1. Prezenta Emiliei Popescu si a lui Tudor Chirila. Mi-as dori si pe viitor sa fie vorbitori cu cre efectiv sa fii mandru ca te afli in sala 🙂

    Leave a Reply to provinciala Cancel reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation