Curioasa ca o pisica portocalie (we are out of giraffes those days) m-am grabit sa  bifez petrecerea Desperados de joi.

Asta pentru ca il vedeam ca pe un eveniment care ar putea face fata cu succes unui amanuntit studiu de caz  sau premiu international in ceea ce priveste eficienta comunicarii online. Din cate stiam, el a fost promovat doar in acest mediu, ceea ce a facut cu atat mai impresionanta multimea de peste 2000 de oameni (probabil) care s-a perindat prin hala intreaga seara.

Ulterior am aflat (ciripeste lumea pe Twitter;)) ca s-au dat flyere cu invitatii la metrou (pe care de altfel le zarisem in mainile unora). Eu am fost fairplay si incantata de ideea promovarii petrecerii online si am participat constiincioasa la unul din concursurile traznite de pe bloguri pentru o invitatie. Ba mai mult, ca sa fiu sigura ca fac rost de o invitatie pe bune (fara telefoane si interventii) la petrecerea anului, am dat si datele personale pe pagina de Facebook a Desperados (inca o baza de date bifata). Ce idei stupide in conditiile in care tot ce trebuia sa fac era sa merg cu metroul si sa economisesc niste benzina.

Dar a fost frumos: mi-am facut tattoo cu soparlitza, am incercat sa beau bere (cu regret va anunt ca tot lui Jack ii raman fidea)- si cum nu aveau decat H2O am prestat cu apa, am admirat alaiul de bodyguarzi cu mutre demne de un film cu mafioti (nu am inteles exact de ce erau atat de multi), am mangaiat sarpele galben de pe tantia aia catarata pe un cub, mi-am clatit ochii cu baietii care scuipau flacari si fetele catarate in custi deasupra tuturor, am ascultat Suie si Les Elephantes Bizzares si apoi am plecat la fel de nerabdatoare si curioasa cum am venit.

Nerabdatoare pentru ca nu m-am simit in elementul meu. Si aici e o opinie subiectiva: poate am imbatranit, poate ca nu imi priesc petrecerile doar cu bere si apa plata, poate ca era cazul sa nu beau doar apa plata, poate ca era joi etc

Dar curiozitatea m-a facut sa am o senzatie neplacuta pe care am reusit sa o lamuresc d’abia in linistea casei.

Fiecare element in sine a fost frumos si spectaculos dar absolut deloc pus in evidenta intr-un concept  coerent. Se presupunea ca brandul imi transmite ceva, ca plec cu o idee de acolo: asta inseamna Desperados.

In schimb eu nu am inteles inca ce treaba au avut politistele de la intrarea care mi-au oferit bere gratis, cu femeile aproape goale din custi, cu imnul Desperados care era o melodie rap (exceptand faptul ca a fost compus de Adrian Tutu), cu muzica celor care au concertat, cu layout-ul paginii de Facebook, cu tatuajele cu soparle si baietii care suflau flacari cu o bere cu specific mexican produsa in Franta si  vanduta de un concern olandez in Romania.

In continuare evenimentul ramane un studiu de caz de succes, excelent organizat dar care mie personal nu a reusit sa imi trimita nici un mesaj coerent. Asa ca am plecat cum am venit. Si data viitoare ca sa ma intorc trebuie nu doar sa imi vanda o poveste (cum au facut-o atat de bine) ci sa ma si faca sa o traiesc.

 

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “El Desperados Party

    1. S-au dat invitatii si prin barurui/puburi de catre o echipa de fete Desperados.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation