andreea fermieriiLaysCum prietenul Chinez (si colegul de tarla si munca grea) s-a miscat mai cu avant si a prezentat public cronica ilustrata (atat de bine surprinsa de Dragos) a minunatelor aventuri ale Fermierilor Lays pe ogoarele de la Targul Secuiesc, apoi mi-a luat-o inainte si Nicolai, capitan de plai, ba chiar si echipa adversa (Cristi, Cabral, Deea, Crivat),  m-am gandit ca poate nu mai e cazul sa reiterez si eu faina poveste. Au spus  ei repede tot!

Eh, nu chiar totul caci cand se lasa seara din Bucuresti in Timisoara … e mare petrecere, mare bairam #pentrucunoscatori.

Dar cumva sunt atat multe de spus incat  ma gandesc ca nu ar strica sa vin si eu cu varianta mea, macar asa, pe scurt.

Sa incep cu inceputul, adica anul trecut, cand un numar insemnat de bloggeri au fost invitati sa vada cu ochii proprii si sa cunoasca pe pielea lor drumul barabulelor de pe camp pana in punga de Lay’s. Am invatat atunci cum se planteaza, recolteaza si prelucreaza cartofii ca sa ajunga stralucitoare chips-uri, am invatat ca in Romania se poate face agricultura la standarde inalte, am cunoscut familia fermierului Peter ca mi s-a lipit la inima ca timbrul de scrisoare caci sunt niste oameni cum rar gasesti, m-am bucurat de experienta.  Si …da, am descoperit ca chips-urile Lay’s sunt facute din cartofi adevarati dar nu de orice fel sau oricum!

Anul acesta, m-am trezit in valmasugul unei lupte aprige intre un fermier Lays cu acte in regula si Puya. I-a apucat pe oamenii astia doi sa se ciondaneasca-n cartofi care ia ultimul chips din bol. Asa ca am pus umar de la umar, noi fermieri experimentati, sa ii aducem pe plantatie din nou (sau pentru prima data in cazul lui Puya) ca sa (re)vada si ei cu ochii lor cata munca si pasiune si dedicare se pune in chips-ul ala. Si ca da, merita un duel, dar corect sa fie. Asa ca ne-am impartit in doua echipe „ echilibrate” (termodinamic probabil) si am purces a ne masura fortele in lupta dreapta.

Daca in etapa plantarii lucrurile s-au desfasurat (sa zicem :)) decent si coerent, la recoltare am stabilit sa ne petrecem mai mult timp pe plantatie ca sa ne masuram fortele si lucrurile au iesit cam asa:

O data ajunsi la ferma ne-am suflecat… cizmele de cauciuc si ne-am pregatit de lupta:

Am plecat in „carul alegoric” de la ferma in postura princiara. De data asta nu am avut noroc de ploaie non stop asa ca ne-am pastrat pozitia oficiala si la aterizarea pe camp.

Carto4ii au rupt la proba de recoltat cartofi viteza. Pe mine m-a rupt ulterior o fera musculara cumplita, caci spre rusina mea antrenamentele mele din ultima perioada se fac la tastatura si la volan.

Carto4ii au fost snopiti la proba de selectare a cartofilor. Cumva ma simt cu musca pe caciula caci meticulozitatea mea a fost intrecuta de graba invinsilor la prima proba .

Carto4ii ar fi putut castiga si proba de „prajit” cartofi. Inca nu am inteles de fapt cine a castiagt-o. Ai nostrii ca erau mai rumeni dar in standard, ai lor ca erau mai palizi dar nu tocmai bolnavi de galbinare. Detalii.

Ca sa nu ma mai gandesc la subiect am facut o mica plimbare activa pe combina, la triat cartofi.

Acolo l-am descoperit pe Luigi, personajul din jocul Mario care se retrasese la tara. I-am facut cu mana de zor, plini de speranta ca vom completa primul nivel. Nu a fost sa fie. Dar am ajuns direct la nivelul 2 dupa ce am facut poze de grup cu el.

Spiritul de echipa si energia fantastica a tuturor a tresaltat la premierea finala cand nu am mai contat decat ca impreuna, pe ogor, am tras la brazda pentru al tarii viitor.

Am decis apoi, in deplinatatea facultatilor noastre mentale, sa cunoastem mai bine zona si oamenii ce o populeaza. Si nu am regretat nici o secunda aceasta decizie. Dar despre asta in episodul viitor.

In curand mergem la fabrica in gasca sa punem mana la preparat chips-uri Lay’s, dar pana atunci marea noastra familie (caci toti cei prezenti acolo in aceste zile cam asta am devenit- o mare familie  fantastica) va continua sa duca dorul ogoarelor Covasnei, a pajistilor verzi, a linistii si aerului curat dar mai ales a oamenilor minunati de acolo.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    5 Thoughts on “deja mi-e dor sa merg pe ogor

    1. Pingback: Cronica ilustrată a bătăliei de la Târgu Secuiesc • Chinezu

    2. Pingback: Fermierii Lay's, o experiență completă | Andrei Crivăț

    3. Pingback: Am ajuns şi la lopată | Andrei Cismaru

    4. magdalena on 09/01/2013 at 12:39 said:

      sunteti superbi unde au fost realizate aceste fotografii? mai avem ogoare cu cartofi la noi in tara ? chiar mai exista asa ceva ..mas oferi si eu voluntara sa merg la o asemnea activitate ma refer la scos cartofi:)

    5. provinciala on 01/22/2014 at 20:20 said:

      multumim, multumim

      pai in Targul Secuiesc s-au petrecut toate minunatiile

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation