Vorba aia a mea: “fetele bune ajung in rai , fetele rele ajung unde vor ele” imi da batai de cap in ultima perioada. De la teorie la practica, eu ma poticnesc la primul pas si uite asa raman agatzata de prietenul meu imaginar caruia nu-I prea bucur viata cu deciziile mele.
Aveau dreptate Boo si Ioda: una spun si alta fac, una sunt si alta vreau (si nici macar nu o fac special).
Dau cu lectiile in stanga si dreapta, propavaduiesc tzintele sigure si precise stiu exact pasii de urmat si invidiez practicienele zicalei (si am exemple).
Nu de alta dar in acest moment gasesc Raiul o varianta mult mai plictisitoare decat orice alta destinatie pe care as putea sa o aleg singura. Cu toate acestea ar cam trebui sa-mi impachetez aripioarele si aureloa intr-un ambalaj dragutz si rezistent pentru ca am bilet rezervat catre acea zona.
Pe scurt:
– ne stim de mult
– nu e nici broscutza raioasa, nici cerb, nici vaca si nici lipitoare. Clar nu e inorogul recomandat de Amoral
– a treia persoana nu a reusit sa rupa legatura de amicitie care ne leaga de atatia ani
– ma simt bine: relaxata, optimista, eu insami langa aceasta persoana
– cu toate acestea un pas gresit ma poate duce intr-o directie neplacuta pentru toti cei implicati…sau nu
