timeManagementTe apuci sa faci liste, sa prioritizezi, tragi aer in piept, te gandesti ca plaja nu fuge nicaieri si poate o si vizitezi anul asta si incepi incetisor, pas cu pas, sa bifezi task-urile. Si musai te trezesti o data cu soarele, ca ziua nu tine o vesnicie (cat ai avea tu nevoie ca sa termini treaba).

Sau…

Rememorezi momentele tale cu marea de acasa si plaja pustie, la primele ore ale diminetii, cu apa racoroasa si lumina orbitoare a soarelui, care inca nu arde, reflectata in apa. Si se face liniste in jurul tau si nu mai auzi decat valurile care se izbesc de mal si peste cateva secunde doar pescarusii. Si apoi telefonul.

Tocmai ai pierdut 10 minute zdravene pe care le puteai folosi sa mai raspunzi la cateva mail-uri care urla in inbox-ul tau dupa raspuns. Asa ca te intorci la lista.

Sau…

Iti dai seama ca tu de fapt chiar te pricepi sa gatesti si chestia asta te relaxeaza. In plus, nu dureaza mult sa aduni niste fructe si niste legume de prin panere si sa le speli, cureti, tai.. ma rog… o nimica toata sa iti faci o salata care abunda de sanatate. Te deconectezi si te umpli de energie in timp scurt cu gaselnita asta.

2 ore mai tarziu, satul de cat ai taiat in cubulete si fasii, pui totul in frigider (foamea ti-ai potolit-o in timp ce gateai de zor gustand din ingrediente) si iti dai seama ca de fapt nu te prea omori cu ideea si preferi sa comanzi cand ai atat de mult de lucru. Si te intorci la lista.

Sau..

Faci curat (mai ales daca muncesti de acasa). Nu se poate sa lucrezi in asemenea conditii! Ordine si disciplina in jurul tau si apoi starea de bine se va regasi si in interior si toate vor merge struna. Ca niciodata simti nevoia sa speli geamurile (ba chiar tragi o fuga la magazin sa iti iei solutie speciala ca nu mai aveai), aragazul si sa pui si un rand de rufe la spalat (nu o faci de obicei, dar , uite, acum simti un imbold nebun) in timp ce dai cu aspiratorul.

A trecut de miezul zilei si ai obosit deja dar esti fericit. Te intorci la lista.

Sau…

Ai nevoie de o scurta pauza. Ai obosit doar gandindu-te la cate ai de facut. Asa ca iti permiti, ingaduitor, sa deschizi Facebook-ul pentru cateva secunde. Doar atat, sa vezi ce se mai intampla in lume. Dai un like, un share, comentezi amuzat la cateva statusuri, ba chiar te trezesti cercetand cu atentie paginile unor oameni pe care ii vezi rar si de care ti-e dor si vrei sa vezi ce au mai facut. Incepi si o conversatie cu ei. Ti-e dor. Secundele devin minute, minutele ore … Mai adaugi pe lista de to do’uri si treburi personale: o vizita la salon, schimba cauciucurile alea pana nu se topesc!, cafea cu frate-miu care e in Bucuresti de juma’ de an si ne-am vazut o data etc

Sau…

Te loveste inspiratia si iti aduci aminte ca nu ai mai scris de mult pe blog. Stii tu, locul acela unde te simti bine tu cu tine insuti. Unde, candva, varsai metaforic tot ce te apasa pe ficati si tot ce iti involbura inima. Te simti dator fata de cei care te intreaba sistematic daca nu cumva l-ai abandonat. Sunt cititorii tai si le esti dator. Deci prestezi un post. Si esti fericit ca ai facut acest lucru din pura placere.

Din pacate asta nu iti micsoreaza lista de task-uri. Si tu tot cu ea in fata stai. Soarele apune si e momentul acela al zilei in care te tolanesti cu o carte buna in mana pe canapea. E momentul sa inchei ziua intr-un mod placut (caci a fost lunga si grea), mai ales ca ceva ore ti le-ai petrecut oricum in trafic cutreierand orasul la diverse intalniri mai mult sau mai putin importante pentru buzunarul tau (asta cu trierea intalnirilor zilnice la sange va fi subiectul unui alt post).

Cat despre munca….Rome wasn’t build in a day, right? Si in plus, oricum ard toate, macar tu sa fii ordonat. Si , uite, poate ca nu ai taiat task-urile de pe lista ta de prioritati dar ai facut o multime de lucruri.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation