editura allPentru inceput, va anunt ca nu am inteles, nu inteleg si nici nu cred ca voi intelege vreodata oamenii care nu citesc carti. Si nu am intalnit inca nici un contra-argument a carui validitate sa merite macar sa fie luata in calcul in modificarea acestei idei fixe.

Citesc de la 5 ani si, pentru ca eram prea mica pentru un abonament la biblioteca, il foloseam pe al bunicului meu (cand imi doresc ceva neaparat gasesc mereu solutii !). Cand am putut, mi-am facut abonament la toate bibliotecile din oras si m-am imprietenit si cu angajatii acestora. Astfel puteam sa plec acasa mereu cu un numar mult mai mare de carti decat cel maxim permis. Oricum le „devoram” si le inapoiam impecabile inainte de termen.

Era lumea mea: am plans alaturi de Colt Alb (am fost mare fan Jack London)  si Cuore, m-am aventurat alaturi de personajele lui Jules Verne, am ajuns pe luna cu Laika, m-am imprietenit cu toti copacii din tara Arborado, am haladuit alaturi de Ciresari, am descoperit o noua lume in Concert de Muzica de Bach si Fecioare Despletite, m-am „indragostit” de povestea lui Lorelei si eroii  lui Dumas, am fost La Medeleni si l-am luat cu mine si pe Tanase Scatiul, apoi am descoperit universul lui Eliade, a lui Rebreanu, a lui Stanescu, a lui Sorescu (de 3 ori am citit pe nerasuflate 3dinti din fata), am ras alaturi de Ostrogotii lui Musatescu …. totul era posibil. Si uite asa m-am trezit ca eu in clasa a 4-a citisem cam tot ce era pe lista de lecturi obligatorii pana la liceu iar in a 8-a bifasem si o parte din cele pentru facultate, plus alte minunate lecturi „imprumutate” din biblioteca alor mei.

cartile copilarieiPana la o varsta destul de serioasa toti banii mei de buzunar se duceau pe carti. Imi aduc si acum aminte cat a trebuit sa astept, sa strang bani, sa urmaresc fiecare aparitie noua si sa antamez prin rugaminti si „ mici atentii” fiecare numar inca nepublicat ca sa am colectia completa Agatha Christie in perioada mea de romane politiste (apoi am transferat obsesia asupra lui Canon Doyle si a cartilor Rodicai Ojog Brasoveanu). Petreceam atat de mult timp in librariile din Constanta si Sibiu incat ma imprietenisem cu vanzatoarele.  Si ele, dragutele, imi puneau deoparte cate un volum nou aparut cam de fiecare data. Cartile  (si mai ales cele bune) au fost marfa rara nu doar in epoca de aur ci si in anii ce au urmat Revolutiei.

Cand eram mica nu  ieseam afara sa ma joc ci petreceam ore in sir in camera citind. Era mult mai frumos dar teribil de ingrijorator  pentru ai mei care erau aproape convinsi ca sunt o salbatica.

In euforia mea totala legata de carti am decis sa imi transform biblioteca personala  in cea a scarii blocului (cu registru, stampila si numar de inventar)  si imprumutam  carti tuturor copiilor din vecini.  Uneori fortat si de fata cu parintii „abonatilor”, spre „binele” lor, dar nu m-am indoit nici un moment ca fac ceea ce trebuie. Era in mod cert mult mai interesant sa citesti Povesti Nemuritoare sau clasicii francezi in loc sa bati maidanul plin de praf. Imi place sa cred ca am contribuit cumva la formarea mintii si sufletului lor 😉

Evident, camera mea devenise de mult neincapatoare pentru toate volumele achizitionate si m-am extins treptat prin toata casa si apoi am luat o parte cu mine, la Bucuresti. A sosit insa si momentul in care mi-am dat seama va trebui sa renunt la o parte din ele. Cand a trebuit sa fac asta am fost trista zile intregi. Astept cu nerabdare sa am o casa a mea ca sa pot dedica cel putin un perete tuturor cartilor care imi sunt dragi pentru ca mi-au insotit dezvoltarea de-a  lungul vietii.

Nu am fost niciodata o colectionara de carti. Nu am cumparat carti pentru a arata bine in biblioteca sau pentru a completa un rand. Tot ce am pe rafturi sunt carti citite si, prietenii mei stiu prea bine,  nu dorm bine noaptea daca am imprumutat un volum si nu mi-a fost inapoiat. Fiecare imi e draga in felul ei si multe au propriile povesti (altele decat cele pe care le contin ;)).

Intre timp am crescut si o data cu mine si responsabilitatile si uite asa nu ma mai pot lasa zilnic ore in sir in voia fanteziei (ba chiar o perioada nu am citit beletristica) si momentele in care reusesc sa citesc mai mult de 10 pagini la rand dintr-o carte, seara pana sa adorm, sunt putine. Dar nu ma las: colind anticariatele, targurile de carti si librariile online sau site-urile editurilor de cate ori am ocazia si imi maresc inconstient biblioteca de „chirias” (un numar impresionant de colete grele  la fiecare mutare).

Nu cred ca o carte trebuie povestita

La fel ca un film sau o piesa de teatru, o carte trebuie citita si inteleasa, interpretata de filtrele fiecaruia.  Cred ca fiecare reactioneaza si relationeaza intr-un fel aparte  in raport cu fondul si forma mesajului si o recenzie mult prea detaliata ar putea influenta rezultatul interactiunii unice intre o carte si cititor. Motiv pentru care nu bag in seama nici prefata, cuvantul inainte sau notele explicative ale unei  carti decat dupa ce am citit-o. Sa nu cumva sa imi presetez asteptarile sau imaginatia, sa ma bucur de la inceput la sfarsit de hrana pe care mi-o ofera fiecare cuvant si sa il trec mai intai prin filtrele mele, fara a risca sa il preiau “poluat” de ganduri ce nu imi apartin.

Dar cred ca poti vorbi despre o carte astfel incat sa starnesti curiozitate si aduci noi cititori, astfel incat discutia pe marginea subiectului sa se desfasoare pe picior de egalitate intre participanti. Si de fiecare data descopar amanunte care mie mi-au scapat, puncte de vedere noi asupra ideilor expuse si astfel parca descopar mi multe carti in acelasi volum.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    2 Thoughts on “Imi place sa citesc

    1. Îmi place că regăsesc Magazinul de sinucideri în poza ta. Tocmai am terminat-o. 🙂 Și îmi place când oamenii vorbesc despre acestă pasiune. Am avut în ultimele două săptămâni o surpriză plăcută. M-am înscris la un concurs cu și despre cărți. Niciun articol de pe blogul meu nu a primit atâtea comentarii. Dincolo de tot ce se spune, oamenii au drag de cărți!

    2. prima recenzie la cartea asta o scriu. mi-a placut. poate schimbam impresii dupa.am vazut ca sunteti pasionata de lectura.

      eu nu am scris despre carti pana acum dar toate au un inceput.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation