Dap, m-am intors in pat, unde mi-am petrecut cam tot inceputul de an din diverse motive (gripa, criza de scolioza, lene incomensurabila;)

Totul a inceput ieri, o data cu dentista mea care a ciripit din prima secunda de cand m-am asezat pe scaun, cat de minunat i se pare ei afara. Ca ei ii place frigul si zapada si iarna in general, dupa care a concluzionat ca eu nu sunt de acord cu ea pentru ca am fost conceputa primavara (a facut un calcul rapid cu fisa mea in mana) si clar prefer anotimpul respectiv.

Ma pregateam de o anestezie si o interventie mai neplacuta asa incat am bombanit ceva neclar si m-am uitat dupa seringa. Gresita abordare. Ea, doctorita mea,  a decis ca daca ei nu-i place anestezia (stii tu, durerile de cap de dupa, amorteala aceea neclara) nu este cazul  sa imi presteze vreuna, pentru ca oricum nu va fi o interventie dureroasa. Am incredere in oamenii din cabinetul ala (ma tratez la ei de peste 7 ani) asa incat am bombanit din nou ceva neclar si m-am lasat pe mana ei. Mi-a umblat pe radacini. Voi ce credeti, m-a durut?! Clar. Asa ca am pus furioasa piciorul in prag si mi-am cerut dreptul la injectie.

Cel mai dureros a fost ca a trebuit sa negociez cu ea aplicarea anesteziei locale in avans (nu mi-am permis sa mai fac mofturi daca vreau cu aroma de bananuta sau de capsunica). O doza de cal am primit! Conform bunului meu obicei am si inghitit putina substanta anestezica asa incat, dupa 2 ore, tot nu imi simteam limba, partea dreapta a fetei, juma’ de nas si nici gatul. Dar nici altceva. Perfect!

Am iesit triumfatoare si oarecum ametita din cabinet, am dat civilizat cu cardul si am cerut un taxi. Ma astepta la benzinaria de langa cabinet pentru ca era singurul loc unde putea parca. 2 metri ma desparteau de locul de intalnire cand Universul a decis sa imi intoarca lumea pe dos si m-a lungit cata 1, 80 m sunt pe spate ca o uriasa placinta. Noroc ca am avut caciulita de blana ca altfel imi spargeam capul de asfalt.

Revenind la prima idee, nu am cazut inca total la pat pentru ca nu am avut bunul simt sa merg sa imi fac o radiografie ca sa stiu daca am vreo fisura sau nu, dar ma misc greu si cu dureri mari. Nu am vanatai, nu mi s-a umflat sau sucit nimic dar sunt terorizata cand stranut sau tusesc (evident sunt inca racita) pentru ca aud cum imi trozneste ceva in zona lombara de fiecare data.

Daca pana maine nu ma simt mai bine ma intorc printre prietenii mei doctorii. S-ar putea sa nu aiba ce sau cum repara, dar eu sigur o sa mai am material de scris.

 

SURSA FOTO: shapirodentist.com

 

LATER EDIT

Am reusit sa impresionez oamenii pe Facebook cu drama mea,  astfel incat am primit si o poezie cu dedicatie de la Monica (multumesc!):

Parca pata i s-a pus
Ca zapada nu e rece
Si a vrut ca s-o incerce.
Nimeni insa nu i-a zis
Ca de nins, nu a mai nins
Si ca gheata de pe jos
O s-o doara la mijloc.
A cazut, draga de ea
Si spatele o durea…
Noroc fuse cu blanita
Ce-acompania caciulita
Ca i-a protejat mansarda
Si se simte ok fata.
si cand crezi ca-ntreaga drama
I se trage de la masea
A naiba pielea pe ea.
De acum cred ca Andreea,
Nu mai vrea anestezia,
Caci atunci cand te amoarte,
Te duce pe cai ciudate
Si ai sanse mari, reale
Sa cazi bine din picioare…

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    2 Thoughts on “Inapoi in pat

    1. Nor on 02/10/2012 at 22:36 said:

      Paaaai, du-te la radiografie !

      Maine roaga-ti jumatatea sa dea o fuga la naturisti si sa-ti ia 6 pachete de ‘flori de fan’.O singura infuzie in care sa stai cu totul in cada, te scoala din morti.

      Daca simti nevoia, suna-ma. I love you!

    2. Pingback: Oda unei caciuli de blana | Provinciala

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation