Asa un dor aveam in suflet de o vorba cu prietenul Jack incat in week-end m-am furisat tiptil in centrul vechi si ne-am petrecut noaptea impreuna. Am stat la discutii pana in zori cum sade bine unor vechi cunostinte si ne-am adus aminte de vremurile bune cand ne vedem des si gustam impreuna din magia tineretii. Ce mai, a fost o noapte de pomina.
Ne-am despartit cu parere de rau la aparitia zorilor. E o decizie pe care am luat-o de comun acord exact atunci cand ne-am cunoscut: nu vorbim niciodata ziua. Noaptea e un sfetnic mai bun.
Ne-am despartit zambind si promitandu-ne ca ne vom zari mai des. Si nu credeam ca vorbeste serios pana cand nu am primit o invitatie oficiala la ziua lui. Acum, ce pot sa mai spun?!
Da-mi Doamne, tarie….200 cu gheata! Jack, dear friend…. multumesc ca existi 🙂
PS
Credeti ca exista cadou mai potrivit pentru el decat doua cuburi de gheata?
