Ma joc un nou joc in ultima vreme. Imi starneste interesul, pasiunea, neuronii, ma provoaca si ma pune la incercare zi de zi. Asta pentru ca mereu am facut ce am vrut si nu am regretat si pentru ca de data asta nu mi-am intins aripile singura. Jucam in echipa.

De obicei cand joci un joc nou nu inveti regulile din carti. Ele ti se imprima si clarifica pe masura te implici. Asa incat invat sa dezvolt propriul business: pas cu pas, zi de zi, secunda cu secunda, cu fiecare client in parte, cu fiecare refuz sau acord, cu fiecare multumire, cu fiecare imbarbatare cu fiecare taiere de elan realista.

Sunt atat de multe lucruri pe care le invat si pe care inca le mai am de invatat, atatea descoperiri de facut si atat de multe provocari de acceptat incat nu pot decat sa fiu entuziasmata de noul meu joc.

E drept, momentan as putea spune ca fac un soi de antreprenoriat social, daca nu m-as ascunde in spatele titulaturii unui brand pornit sa faca profit. Cred ca ii mostenesc pornirile educationale ale mamei. Dar face parte din farmecul jocului.

Stiu, doar oamenii care inca mai cred in Mos Craciun s-ar arunca acum pe acest drum fara un investitor in spate. Se pare ca eu cred inclusiv in Zana Maseluta;)

Despre participantii la joc

In majoritatea jocurilor ai posibilitatea sa iti alegi partenerii. Poate unii sunt mai priceputi, cu altii ai afinitati iar cu altii pur si simplu nu esti compatibil. Cu toate acestea una din regulile nescrise dar universal recunoscute este aceea ca vei reusi sa castigi daca ai partenerii cei mai potriviti de joc.

Aici vorbim despre clienti, pe care, DA, ai voie sa ii alegi. Ba chiar e indicat sa o faci cu atentie daca iti pasa de eficienta si ROI pe termen lung. E ca si cand la baschet ai alege un lungan partener bizuindu-te pe el sa dea la cos, dar dupa primele doua rateuri observi ca e orb iar pe banca de rezerve nu mai e nimeni.

Am invatat multe lucruri pe care nu mi le-a spus nimeni sau chiar daca mi le-a spus cineva nu le-am crezut pana cand nu le-am simtit pe pielea mea.

„clientul nostru, stapanul nostru” – de cand nu mai lucrez la client am senzatia ca de partea cealalta a baricadei zicala are alte forme in realitate. Important este sa intelegi din timp in ce fel de zicala te afli ca sa iti dai seama daca il transformi in client sau ramaneti cunostinte.
„clientul nostru, specialistul nostru”
Stiti cum e: cu cat stii mai mult, cu atat ai senzatia ca nu sti nimic. Tocmai de aceea, atunci cand nu sti nimic ai senzatia ca le stii pe toate si esti un specialist.

Este obositor sa te justifici si sa argumentezi pe toate canalale in fata unui client care nu stie despre ce  este vorba si nici nu are deschiderea de a intelege pentru ca el le stie deja pe toate.
„clientul nostru, sau al vostru…”
Este convins inainte de a te cunoste ca vrei sa il tragi pe sfoara si are mereu o varianta de rezerva. Nu comunica sau atunci cand o face isi doreste luna de pe cer la pretul unui pumn de pamant. Asta pentru ca are ca rezerva o oferta de nerefuzat din partea concurentei.Iar tu esti inca nelamurit de ce nu s-a dus direct la ei. Nu este niciodata multumit pentru ca nu stie niciodata ce vrea, dar sta mereu cu ochii pe capra vecinului si vrea si el una. Chiar daca lui ii lipsesc boii in ograda.
„clientul nostru, partenerul nostru”
Clientul care apeleaza la tine pentru ca este constient ca are nevoie de ajutorul unui om cu expertiza intr-o arie necunoscuta lui. Stie sau nu ce isi doreste, clientul este dornic sa invete lucruri noi. Se creeaza un echilibru fantastic care aduce numai beneficii proiectului. Produsul final este o suma de decizii luate de comun acord in baza unor argumente sau realitati recunoscute de toti cei implicati.
Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation