Masina goneste de ceva timp. Ma uit pe geam si imi pare rau ca sta sa ploua si e frig, taman acum la inceput de primavara cand a dat primul fir de iarba si se vede atat de frumos verdele crud pe camp.

Peisajul ma duce cu gandul la un fel de tabla de sah fara pioni: prin fata ochilor mei trec cate un patrat maro, unul verde, cateva pete albe si apoi iar un patrat maro, unul verde si cateva pete albe.

Si apoi dinamica jocului imaginar se opreste brusc. Ca si cand timpul ar fi oprit rotile masinii suspendand-o in fata unuia dintre patratele maro. Un camp proaspat arat era plin de pioni liniari si majestuosi: berze.

Mai demult, primavara, cautam nerabdatoare pe marginea soselelor cuiburile berzelor de pe stalpii de telegraf. Ani de zile nu am zarit nimic in ele si apoi rabdarea si curiozitatea mi-au fost rasplatite cu prima barza si apoi cu ciocurile avide ale puilor, ba chiar cu primul zbor reusit a unuia dintre ei.

Au venit berzele! Si simplitatea minunata a contrastul intre pamantul reavan si pasarile pe care le gasesc gratioase intr-un mod ciudat a ramas sa ma bantuie.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation