Bolnav!

Cam asta e primul cuvant care imi vine minte. Almodóvar strikes again! Nimic din ce a creat pana acum nu te aduce in pragul nebuniei ca acest film. Ce tensiune, ce drama…e Bruckner in varianta cinematografica.
Da, stiu ca nu Bruckner a scris cartea dupa care a fost facut filmul. Dar cum nu am avut ocazia sa citesc nimic de Thierry Jonquet , Bruckner e singurul autor a carui nebunie psihologica  ma aduce cel mai aproape de o descriere corecta a ce am vazut.

Nimic nu te pregateste de fapt pentru ce se intampla si de fiecare data cand ai senzatia ca ai inteles ciudatenia situatiei te trezesti ca filmul merge mai departe. Mult mai departe. Pana departe.

Nu este o drama si nici un thriller ci o nebunie de film cu un tempo impecabil si niste actori frumosi, minunat subliniati de regizor si scenariu.

Daca ar fi sa fiu cinica as spune ca e un film cu happy end si oricum paralel cu realitatea. Dar intotdeauna am crezut ca exista un dram de adevar in fiecare poveste ilustrata de pelicula.

Cand am citit prezentarea mi-am inchipuit un milion de lucruri insipide pe care Almodóvar urma sa le transpuna in magie, dar nici o secunda nu am avut puterea sa prevad ceva din tot ce am zarit. Asadar, daca nu ati vazut inca filmul vi-l recomand si daca l-ati vazut deja inseamna ca intelegeti despre ce vorbesc si de ce spun de fapt atat de putine. Trebuie sa il vezi si sa il simti nu sa ti-l povesteasca altii.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation