Ca sa ma exprim intr-un anume fel….conceptul de week-end, inceput de week-end
si altele asemenea s-a modificat radical in ultima perioada.

Adik s-a dus pe apa sambetei sau a office-ului mai corect. INCA  chinui tastatura de la munca, inca zac la desk-ul meu, inca sunt cu un gand
la proiectele companiei pe care am reusit doar sa le incep si mai am pana le termin,
inca ma gandesc la examenul din aceste “doua-zile-libere” inca nu sunt fericita, multumita, satisfacuta, incantata….alive.

Ma bucura optiunile propuse pentru monstrulet : o planta, un unicorn, un animal
salbatic, un una-alta-practica ma omoara.

Si deci imi voi sinucide in continuare neuronul cu ganduri “mobilizatoare” de
genul :mai rezista ca mai poti, nu s-a terminat lumea, esti penibila, ti-o faci
cu mana ta, ce mi-e scris in frunte mi-e pus ( pb e ca nu prea pot sa citesc !)
si altele.

Ma autopropun pentru premiul : sinucidere-sociala-prin munca, chestie care nu
creste randamentul dar iti induce o stare de shoc in care  nu mai relationezi coerent.

Stiati  ca daca uiti sa mananci toata ziua-nu numai ca ti se inchide stomacul ( a se
intelege ca NU slabesti prin infometare!)dar te cuprinde asa o stare de calm (
ca doar iti seaca toate resursele)si alegi sa uiti ca te-ai luptat cu cei negri(i)
mititei si devii indiferent si rece?!

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation