am doi tei mari in  fata blocului care  isi intind ramurile pana la etajul  meu. intrarea in bloc este strajuita de o cupola de liliac si cativa metri mai incolo se intind castanii uriasi care au inflorit de cateva saptamani. pasarile canta de la rasaritul soarelui pana la apus si din cand in cand o masina parcheaza. in rest…liniste.

nu bat campii si nu m-am mutat din Bucuresti. pur si simplu e frumos.

de cand ma stiu imi doresc ca intr-un asemenea decor sa ies in balconul meu deschis, sa-mi savurez linistita cafeaua si sa ma apuc de scris un roman.

imbatata de atmosfera si fara nici un chef de munca (e greu sa fii freelancer) am iesit sa pe balcon sa-mi savurez o tigara cu tutun de pipa. si dupa cateva minute mi-am dat seama ca admiram cimitirul.  e ciudat cum nu l-am gasit absolut deloc morbid sau deranjant ci din contra linistitor. inecat in verdeata si ascuns oarecum dupa crengi se integreaza in continuare perfect in peisajul meu.

si uite asa…in curand am sa ma trezesc somnoroasa si am sa-mi savurez cafeaua pe balcon, la umbra teilor intr-o dimineata insorita si am sa scriu pe blog inspirata de linistea…cea de veci.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation