Am ales sa recuperez de la fiecare cadavru ce-mi apartinea si am considerat ca imi este necesar.

Bine…in egoismul meu am luat si de la altii, dar nu cred ca e o problema atata timp cat sangele apa nu se face si nici nu devine explozibil daca il amesteci. Probabil ca are chiar un gust bun.
Ce pacat ca nu-mi starneste senzatii de vin sec…asa sa-mi faca pofta sa gust!


Am asadar reciclat superbii ochi inlacrimati lasati pe cadavrul unui fost EL. Mi-am recoltat inocenta de pe cadavrul copilariei, tunsoarea rebela de pe cel al adolescentei…Neuronul l-am furat de la o ruda mai in varsta a carei cultura generala am apreciat-o intotdeauna.


Pentru prima oara de la inceputul naparlirilor mele ma simt vie! Nu renascand din cenusa precum un Phoenix in cautarea unei flacari, ci ABSOLUT vie.


Nu am lasat in urma mea un cadavru ci zeci…si daca multe imi apartineau, pe celelalte le luasem in franciza cu titlu de “idolatrizare”.


Le-am lasat aruncate vraiste in speranta ca vor incepe sa se descompuna si voi incepe sa simt mirosul acela acru si inecacios. Ca sa fiu eu sigura ca au murit si ele!


Dar nu si nu ! Ca sa vezi ce se tot ambitioneaza sa zaca acolo , pe podea, diforme si jefuite…asteptand ceva…ziua de maine, ziua de ieri…la draq, n-au decat sa crape de plictiseala in asteptare!


Eu mi-am luat actualul hoit la purtator, niste sange…asa …de circulatie v-am pupat pe occipitali si am plecat in viata.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation