panic-buttonCel mai probabil totul a inceput cu sosetele! Si, desi enervant, fenomenul nu m-a ingrijorat cu adevarat pana cand nu am simtit ca s-a concretizat sub forma unei gauri negre care absoarbe aleatoriu si iremediabil tot ce poate.

Primul semn de intrebare a aparut atunci cand a disparut bolul. Bolul acela mare de sticla pentru salata a fost de negasit dupa ce ne-am mutat. Si desi nu am lasat nimic in vechiul apartament (am dublu verificat), nu am pierdut nici un colet la transport si imi amintesc si acum in ce pachet era cand am impachetat … bolul  nu mai e. De ciuda am mai cumparat doua! Mai mari si dintr-o sticla si mai groasa.

Au urmat manusile. Manusile pe care le uit sprijinite pe genunchi cand conduc si cad cand cobor din masina, dar pe care le recuperez mereu pentru ca nu uit niciodata sa ma uit in jurul meu sa vad daca am pierdut ceva pe jos. Manusile maro din lana groasa dar moale, lungi pana la cot … nu mai sunt! Stiu exact unde le-am lasat ultima oara: in cosul de rachita pentru manusi si fulare si caciuli de la intrare.  Dar nu le mai gasesc desi am rascolit intreg apartamentul in cea mai insorita zi a anului Drept urmare cand „m-a surprins” zapada in aprilie, am ales sa stau 3 zile in casa pentru ca nu aveam manusile mele frumoase.

Acum a disparut rimelul. Rimelul meu cel nou care imi era tare drag si de care chiar am nevoie zilnic (e o chestie de femei, nu va cer tuturor sa ma intelegeti) si care are un singur loc in casa: cosul cu produse de machiaj alaturi de creioane si pensule si farduri. Nu mai e! Si nici nu a alunecat pe dupa sau pe sub mobila (o ora intreaga am   petrecut azi inspectand aceasta posibilitate). Asa ca astazi, facand descoperirea inaite de a pleca de acasa, am fost nevoita sa ma folosesc de vechiul meeu rimel pe care il abandonasem de ceva timp si pe care nu il mai plac. Si asta a fost trist si nesatisfacator.

Sa fie clar, sunt una din acele persoane care stie sa iti spuna si daca o trezesti la doua dimineata cu o galeata de apa rece unde este fiecare ac, ata si scama din casa (cu o precizie milimetrica) dar disparitiile acestea ma fac sa construiesc scenarii SF. Fie spiridusul sosetelor a innebunit si fura tot ce ii iese in cale, fie cineva intra sistematic pe furis in casa mea cand nu sunt atenta si alege sa ma „vaduveasca” de cele mai ciudate lucruri (poate e o doamna mancatoare de salata cu mainile lungi si friguroase si gene lungi care se cer a fi rimelate), fie lucrurie astea pur si simplu aleg sa dispara (explicatie ilogica din toate punctele de vedere si absolut inacceptabila de personalitatea mea care are nevoie de control asupra tuturor).

Macar sa gasesc gaura aia neagra si sa o inchid o data ca cine stie ce mai dispare iremediabil si definitiv in curand.

sursa foto

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    2 Thoughts on “Misterioasele disparitii

    1. Eu deja nu ma mai mir de lucruri disparute la mutat. M-am mutat de 9 ori in 7 ani si pot spune ca sunt deja obisnuita.

      In schimb, fiecare apartament vine cu propria gaura neagra care inghite, pe langa clasicele sosete, foarfece, creme, pijamale, prelungitoare si, daca-ti vine sa crezi, o ditamai oala. 🙂

    2. provinciala on 04/09/2013 at 22:49 said:

      Ah, nu sunt dusa cu piticii la plimbare! Asa e…fiecare casa noua absoarbe tot ce poate:))

      M-ai depasit in schimb detasat la lucruri disparute. Respect!? 😉

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation