Concluzia mi se pare evidenta daca luam in considerarea urmatoarele: nu beau sampanie, detest icrele, am episoade claustrofobice in limuzine si in general sunt mut prea ocupata sa muncesc in loc sa fac bani (dar asta e alta poveste).

Meditam la acest subiect in timp ce priveam pe geamul limuzinei blocata in traficul de pe Victoria. Toti ceilalti beau sampanie si se veselesc doar eu ma gandesc la ce ne asteapta la capatul drumului: lupta pentru primul milion.

Ajungem la locul  faptei. Suntem intampinati regeste: zambete, delicatese, mese aranjate impecabil in asteptarea confruntarii. Ne alegem adversarii si ne ocupam locurile. Sa inceapa jocul!

Vreme de cateva ore bune am negociat la sange, am acumulat proprietati, am stat ceva timp la inchisoare, am furat case, am platit la banca fara numar, am incasat chirii aberante, am schimbat cateva strategii (se numeste adaptare la conditiile pietii cand norocul nu e de partea ta), am avut niste „sanse” (poate ca „ne-sanse” ar fi o definitie mai corecta in jocul asta pentru ca „sansele” acestui joc nu au nici o legatura cu intelesul cuvantului in dictionarul romanesc) si m-am aflat la doar 100K distanta de milionul mult visat. Intr-un final l-am lasat pe EL sa castige (de data asta nu mai trebuie sa imi iau revansa in fata lui Cismaru). Pentru ca stiam ca oricum vom imparti premiul frateste (inca o dovada ca nu am stofa de milionar)

Da, joi seara am jucat Monopoly, jocul acela pe care se pare ca toata lumea, in afara de mine, l-a jucat cel putin o data in viata. „Cineva” i-a spus lui Mr. Monopoly ca sunt pasionata de board games iar acesta a avut inspiratia sa ma invite personal la evenimentul de lansare al noului joc.

Am inteles de la veterani ca este o versiune mult mai reusita, cu reguli noi (secretul longevitatii Monopoly fiind tocmai calitatea acestuia de a se adapta mereu la realitatea economica) care cresc adrenalina jocului. Fiind newbie nu am reusit sa identific din start cea mai buna combinatie intre strategie si noroc, dar vine iarna si deschidem sezonul noptilor de boardgames asa incat am timp sa ma perfectionez. Poate ca nu am stofa de milionar dar promit sa devin un croitor iscusit.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    4 Thoughts on “Nu am stofa de milionar

    1. Financial city ai jucat? mi se pare genial si asta…
      iar eu tocmai am descoperit Dixit 😀

    2. provinciala on 11/27/2012 at 15:27 said:

      eu sunt mai clasica asa, in general: rummy si carti. asta e primul joc de alt gen care m-a facut sa vreau sa il joc a doua oara. Catan de exemplu nu as mai juca a doua oara. toata treaba aia cu da-mi o oaite pt doua lemne ma lasa rece.

    3. Mi-am imaginat eu ca ceva nu este real, cand am citit ca “am stat ceva timp la inchisoare, am furat case”. :))
      Ma pasiona si pe mine intr-o perioada, jucam cu baiatul meu si cu un nepot, dar erau mai hoti decat mine. :))

      • provinciala on 11/30/2012 at 12:48 said:

        da, cred ca cei mici au mintea mai libera de nebunia birocratica pe care o intampinam noi zilnic si privesc lucurile mai simplu

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation