O plimbare cu metroul si apoi la pas prin centrul Bucurestiului  sambata seara mi-au adus aminte de ce am ales sa raman in acest oras.  Cu lume multa pe strazi la ore tarzii si o noapte placuta de primavara  noaptea muzeelor a fost in mod cert  o alternativa extrem de placuta pentru o sambata in capitala.

Am avut norocul unor cozi uriase cam la toate punctele de interes pe care le alesesem cu grija anterior asa ca am facut o  selectie ad hoc a sirurilor la care am prestat. Si am avut inspiratie.

Ne-am oprit la ArtMark (mutat recent vis-a-vis de BCU) atrasi de cladirea veche, impresionant renovata in interior,  fara coada la intrare, fiind ascunsa cumva privirii  hulpave a puhoiului de oameni care matura centrul.

Am insistat sa vizitam Biblioteca Centrala Universitara si ne-am aliniat la prima coada. Am aruncat un ochi si in curtea Muzeului National unde o scena goala, in fata careia oamenii stateau pe iarba, anunta un concert cel putin interesant in timp ce cateva sute de oameni asteptau rabdatori sa intre in cladire.

Poate ca cel mai tulburator moment al serii a fost el – “Isusul strazilor”.

Linistit si nemiscat pe treptele unei statui, izolat de toata agitatia si forfota din jur, el parea sa imi spuna o poveste si as fi aflat-o de-a fir a par daca nu pleca grabit ca si cand ar fi intarziat la o intalnire importanta.

Corpul vechi renovat al Bibliotecii Centrale Universitare, precum si doamna care ne-a insotit pasii au fost  surprize extrem de placute (nu stiam cum arata decat cel nou). In elementul meu intre rafturile pline de carti mi-am promis ca am sa revin in salile de lectura macar pentru atmosfera.

Ne-am vazut de drum pe Calea Victoriei, am traversat Valea Regilor si am luat dupa noi mirosul de narghilea pana pe Smardan, ne-am racorit la fantanile de la Unirea si am luat apoi cu asalt urcusul catre Casa Poporului. Am ajuns la MNAC, unde, dupa o coada uriasa, ordonata si tacuta am urcat scarile incheind seara pe acoperis.

Nimic iesit din comun in afara orei tarzii si a multimii neobisnuite in toata aceasta noapte dar ar fi putut sa nu se termine niciodata ca sa intelegem o data pentru totdeauna ca Bucurestiul isi traieste noaptea povestea mai departe de baruri si cluburi.

 

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Noaptea Muzeelor

    1. Pingback: Noaptea Muzeelor 2011 | Mindfields

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation