Uneori noaptea e altfel. Fie e luna mai plina, sufletul mai gol sau sarutarile mai patimase, fie somnul e mai lipit de gene sau corpul strabatut doar de energie salbatica. Uneori, noaptea,  oamenii care vorbesc in pitch-uri, deadline-uri si panici si care utilizeaza email-ul pe post de grai, lasa totul deoparte ca sa iti ofere tie, trecatorule, sufletul petrecerilor creative. Aceasta este un alt fel de noapte: Noaptea Agentiilor.

Ne-am urnit greu din casa dupa o zi lunga si ne-am poticnit in vizita la cea mai apropiata agentie: DC Communication. Intotdeauna m-a fascinat cladirea din Piata Cosbuc si in seara asta, datorita energiei neobosite a Crengutei Rosu am reusit sa scot la lumina cam toate ungherele si povestile The Ark. Am bifat doua bilete la tombola KLM (sper sa ma sune maine si nu in seara asta sa imi spuna ca am castigat), niste definitii suprarealiste ale PR-ului (nu poci sa va spui mai multe, dar a mea a fost tare buna), am mai aruncat un ochi la Nokia Lumia, am degustat fructe uscate si suc de mere natural, ne-am jucat la Kinect pana am facut febra musculara, am vizitat expozitia de fotografie de la subsol (mi-au placut mult colajele si am ramas fermecata de Ghidul de Supravietuire in Cazul Evacuarii fortate, un must have in orice biblioteca respectabila), am vizitat birourile cu minunata terasa si am poposit un pic in canoea lui Patzaichin. Si toate astea pe acordurile unei trupe de jazz care le spunea tare bine live.

Cand sa comandam un taxi pentru urmatoare destinatie, am observant un domn care deja efectua operatiunea si l-am rugat sa mai cheme o masina. Domnul a decis ca avem drum comun si ca vom imparti frateste automobilul pe strazile pline de istorie ale orasului, alaturi de el si fiul sau. Avea povestile si detaliile picante la el, domnul, si as fi fost in stare sa fac un intreg tur al Bucurestiului doar ca sa il ascult. In scurta incursiune am vazut orasul asta noaptea prin ochii generatiei parintilor mei si trebuie sa recunosc ca l-am privit altfel cand am coborat la destinatie. Dintre cei doi insotitori, nu am retinut decat numele pustiului (extrem de matur), dar a fost una dintre acele legaturi  intense si extrem de scurta de care imi voi aminti mereu.

La G2 Romania am gasit lume in gradina, la concert, pana cand reclamatiile vecinilor au oprit scandalul (daca am inteles corect). Hipstereala prea multa pentru cladirea din Strada Frumoasa, doar cocktail-uri cu vodka si bere (apa plata se evaporase de mult) si o debandada totala. Asa incat am plecat rapid spre Hippos.

Daca la celelate doua agentii era animatie de la intrare,  aici, doar niste muzica razbatea vag in strada asa incat am intrebat de doua ori soferul si portarul daca ne aflam unde trebuie. Da, ne aflam unde trebuia, si am primit confirmarea cand am ajuns la etajul 4 patrunzand in alta lume: mustati, ciocolata si iaurt pentru toata lumea, o camera de gazare plina de fum unde un retroproiector rula desene animate oldies, tone de banane (de parca era planeta maimutelor), iar la etajul 5 un pic de atmosfera Interbelic cu muzica si bautura buna, cosuri de alune si o terasa cat cuprinde unde am petrecut cam  tot timpul.

Scurte si incepute tarziu pentru noi, vizitele din Noaptea Agentiilor din acest an au fost placute si distractive si daca maine (azi) nu ne-ar fi chemat datoria la ore fixe, poate ca nu ne opream aici. Va multumim!

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation