creveti la gratarAdica stiu, dar cumva, de fiecare data cand ma apuc de acest banal “preparat” culinar se intampla sa nu imi iasa la gust si mai ales la forma. In 90% din cazuri rezultatul este un fel de amestec cu de toate (mai lipseste blatul si fac pizza) prea sarat sau prea dulce sau fara gust, in mod cert  fara nici o prestanta estetica, pe care jumatatea mea il degusta cu zambetul pe buze (apreciez efortul).

Aceeasi dilema o am cu ouale fierte care ies mereu fix exact cum vor ele (adica moi cand le vreau tari si invers). Se repeta situatia in cazul cartofilor prajiti, al mamaligii si clatitelor. Toate mancarurile astea de baza pur si simplu nu sunt punctul meu forte.

In schimb prima maioneza din viata mea a iesit impecabil si am repetat experimentul de cateva ori tot asteptand sa se taie (neam, de-a vrut), sarmalele au iesit excelent de la prima incercare (cu marimile constante inca lupt si cu numarul lor – nu am inteles de ce toate femeile m-au intrebat CATE am facut si nu daca sunt comestibile), ca sa nu mai spun de supe, ciorbe, supe creme sau o suita intreaga de preparate simandicoase sau inventate de mine din te miri ce (salaturi felurite, costite la gratar cu sos de rodii, chiftelute, carne de porc si pui sub toate aspectele, marinate, cookies etc). Pana si eu sunt uimita ca mi se cere si a doua portie la asemenea preparate, dar asa e.

Nu, nu imi dati retete si solutii, trips & tricks, va rog! Provin dintr-o familie de ardeleni si dobrogeni cu bucatarese recunoscute in tot neamul pentru priceperea lor in toate cele (deci de unde sa imi iau sfaturile am!) dar mai ales in ne obligarea mea sa asist la prepararea bucatelor. Lasati-ma sa imi port povara ca un blestem si sa ma resemnez ca pur si simplu nu stiu sa gatesc … mancaruri simple 😉

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation