pescarusiPlaja mea preferata din Constanta nu mai e. Adica e, geografic vorbind, fix in acelasi loc. Si cam atat. Mai e si marea la locul ei. Marea aceea atat de frumoasa in zona aceea a orasului: adanca imediat cum parasesti tarmul, clara de cele mai multe ori (dupa Grecia si Sicilia, notiunea de apa clara pare putin distorsionata cand vorbim de Marea Neagra dar…fie), cu ape calme sau valuri involburate, care pune capat unei limbi de nisip cat de doua proasoape pe lung si care ma astepta racoroasa in fiecare dimineata sa salut soarele impreuna cu pescarusii.

Ei bine, plaja MEA cea tacuta, aproape secreta si greu de accesat de picior de turist cu pretentii (pentru ca trebuia sa fii acrobat ca sa cobori pe damburile de pamant pana la nisip fara sa iti sucesti fiecare oscior si apoi chiar hipiot sa iti intinzi pur si simplu doar prosopul intr-o semi salbaticie), poluata doar de riverani si ceva impiedicati de prin tara dar majoritatea oameni singuri, intinsi la soare cu o carte in mana dupa o tura zadravana pana in larg… s-a dus pe apa sambetei.

M-am prins ca e ceva in neregula cand am observat un numar impresionant de masini mai rasarite care umpleau parcarea dintre blocuri. Am observat apoi ca e ceva mai populata apa. Eh, e cald afara, mi-am zis. Si apoi, inaintand inca putin, intreaga grozavie mi s-a desfasurat in fata ochilor. In mijlocul plajii trona un bar care, evident, polua sonor pana in departare. Nu ramasesera mai mult de 10 m patrati neacoperiti de sezlonguri si umbrelute, iar accesul la nisip era asigurat de niste trepte uriase de lemn. Plin de familisti si fitosi, galagie si seminte sparte, bere si hahaieli.

Mi-a dat o lacrima, am scrasnit din dinti si am alergat sa imi recuperez dreptunghiul meu de zen. Mi-am strecurat prosopul intre alte doua si m-am aruncat furioasa in mare (strecurandu-ma cu multa bagare de seama printre casaloti esuati, pitici isterici, burtosi plutitori, colace si saltele, mingiute si alte dracovenii). Ea, a ramas neschimbata in larg. Acolo nu am auzit zgomote si nici nu am vazut mai mult de doi oameni (fitoseniile nu presteaza inot in larg de obicei, ca sa stiti). Am stat cat am putut de mult in apa, iar pe prosop am devorat jumatate de carte pana mi s-a uscat costumul, doar ca sa nu ma uit la ce se intampla in jurul meu.

Acum sunt trista rau. Si ma gandesc ca trebuie sa imi caut alta plaja. Doar a mea si a altor catorva care inteleg ce inseamna sa te bucuri de liniste si soare, sa tragi cu urechea la zgomotul valurilor si discutiile pescarusilor, ca apoi sa te contopesti cu apa pur si simplu. Si atat.

***

Noaptea, chinul meu a continuat cu o neinspirata decizie de a dansa prin cluburile din Mamaia. Saracie, mirosuri  si destrabalare maxima pana la sufocare (la propriu) in cele ieftine si accesibile, pustiu in cele medii, mai plin ca niciodata in cele de fitze. Nici alcoolul nu te mai poate ajuta in aceasta situatie.

De exemplu, Fratelli Mamaia a ramas acelasi loc super mega aglomerat plini de snobi dornici doar sa fie vazuti ca sunt in stare sa se afiseze aici. Dai o gramada de bani la intrare (dupa ce, sa ne intelegem, ai stat la o coada uriasa, in ploaie eventual, ca ultimul sarac si ti-ai mai luat si niste replici neplacute de la bodyguard) ca sa fi calcat in picioare de Burlacul de la Antena , Victor Slav si alte ” celebritati” ieftine (pentru ca pur si simplu sunt prea multi si se pliaza ca niste sarmalute cu diverse arome). Si cel mai nostim e ca si daca ai o masa la care lasi note de plata cu multe zero-uri, gradul tau de confort este identic cu cel al celor care si-au dat ultimii bani la intrare si stau si atarna (la propriu)  de o apa plata imbracati stingher cu hainele lor de duminica, lipiti de tine.

Mie imi place sa dansez. Ei in mod cert nu merg in club pentru acest obicei prost. Si daca ar vrea nu ar avea loc. Dar oricum la fitzosenie nu merge faza cu dansul. Pur si simplu nu a fost niciodata cool. Mie imi place sa ma distrez. Credeti-ma ca nimeni nu se distra acolo cu adevarat (doar cand te uitai la fetele bietelor cocotate pe catalige si intelegeai ca au iesit la expozitie  si atat). Si iar m-am intristat (bine, enervat de-a dreptul). Asa ca m-am dus sa pap junk food la miezul noptii ca sa imi rada minion-ul de toata caraghioseniile asta ce au devenit Mamaia si Constanta vara.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation