Viata e ca un rau. Mai lent sau mai rapid, mai mic sau mai mare, raul isi croieste neincetat drumul  in pamant si stanca . Nu e usor si nici previzibil acest drum dar apa clocoteste de viata si nimic nu-i poate sta in cale.

Adaptabilitate. Asta e cuvantul raului. E pamantul prea jos? Navaleste afara. E stanca prea tare? Raul are rabdare si curge in suvoaie mici. E arsita prea mare? Raul devine mai mic dar nu dispare. Drumulu raului nu este previzibil si nu poate fi notat minutios intr-o agenda sau prevestit profetic de un oracol. El se construieste milimetru cu milimetru, picatura cu picatura.

Pe drumul lui, raul da viata. Intretine viata. Cu ape mai tulburi sau mai limpezi, mai lin sau agitat, mai mic sau mai mare, cu mici sau mari cascade, cu praguri sau matca dreapta, cu maluri drepte sau abrupte, cu pietre sau nisip, raul e viata.

Nu exista un motiv anume pentru care, la capat de drum,  unele rauri se varsa in mare, altele in ocean sau in mlastini… important este ca, desi vuietul apelor oricaruia dintre ele dispare, ele lasa in urma lor un drum. Drumul raului vietii.

Sa ti se odihneasca sufletul in pace, bunicule! Si sufletul tau, Daniel! Si al tau, Ovidiu! Sunteti parca prea multi pe care am ramas sa va port doar in suflet in ultima vreme. Nu va mai aud vuietul apelor, dar ati lasat un drum in urma voastra. Nu am  cum sa uit asta.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    One Thought on “Post pentru mine

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation