anul acesta am un brad-bradut al meu-al nostru adevar-adevarat.

pe scara nu am auzit sa rasune nici un glascior ragusit, afon sau grabit sa isi insface banii. au rasunat in schimb voci grave si armonioase.

am deschis usa unei chitari si unei voci dumnezeiesti azi. am vrut sa o auda brad- bradutul cires.

s-a bucurat de colinda si micuta de alaturi, impodobita craciuneste cu un fes de mos peste zulufi (micul mowgli este acum doar o amintire).

grinch-ul din mine s-a inmuiat anul acesta.

si uite asa mi se face dor de perioada cand colindam ca sa ne bucuram sufletele si sa ne umplem bratele cu mere si covrigi. la bunici.

 

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation