e o perioada in viata cand ti se vede pe fata cam cata viata ti-a ramas de aseara pana dimneata. mie inca din week-end a inceput sa mi se aseze praful pe fata. la propriu. in doua straturi. si un strop de oboseala. dar sunt fericita.

primul strat

week-end-ul asta m-am dus la scoala in Sinaia! la o scoala de fotografie, la invitatia celor de la F64.  asa ca timp de doua zile, practic sau teoretic, am invatat o multime de lucruri despre fotografie (de la istorie pana la detaliile tehnice de baza) si mi-am fixat si mai bine pe neuron ceea ce stiam deja dar care, din lipsa de exercitiu, ajunsese intr-un colt parasit al mintii.

cu aceasta ocazie, va recomand seminariile lor pentru ca oamenii de la F64 care au prezentat in week-end, au reusit, in acelasi timp, sa farmece sincer un auditoriu extrem de variat ca nivel de cunostinte, ceea ce nu e usor de facut. mai multe nu va spun pentru ca ce se intampla la ScoalaF64 ramane la scoala F64 😉

revenind la oile mele, primul strat de praf s-a pus pe fata mea, nu la seminarile de la #scoalaF64  ci la offroad-ul la care am participat cu totii (bloggerii si jurnalistii invitati) in recreatia de duminica. nu poti sa strabati muntii (Zamora, Susai) cu reductoarele cuplate decat daca te scufunzi in praf. ceea ce am si facut timp de peste 5 ore. ne-am umplut plamanii, gingiile si neuronii de particule prafuite. mi-am strepezit parul ca o matura de la atata colb, mi-am asternut o adevarat pudra pe chip (ca sa nu imi luceasca obrajii in poze :)). dar a fost minunat: peisajele, colegii de drum si mai ales momentul in care m-am urcat la volanul uneia dintre masini pentru o prea scurta perioada (recunosc, am oprit motorul in vale de vreo doua ori pentru ca am dat talpa franei – era un hau in fata).

al doilea strat

nici nu am reusit sa ma curat bine de tot pulberea de pe mine si am purces din nou la drum (trezita la aceeasi infioratoare ora: 4 AM!), de data asta spre Preajba (Craiova) unde am plecat (noi , bloggerii) sa dam o mana de ajutor celor de la Habitat for Humanitynu cred ca e nevoie sa mai detaliez de ce m-am umplut din nou de praf pe santierul de pe camp, dar trebuie sa va spun ca nu s-a asezat pulberea pe mine ca am stat degeaba. am scos cuie, am batut cuie, am facut mortar, am dat cu bormasina, am aranjat „ciupercile”, am intarit un colt de casa…cate putin din fiecare. cu masura dar nu degeaba. azi, reintoarsa in fata laptop-ului,  ma dor toate cele de zici ca m-a calcat un elefant inainte si inapoi.

una peste alta eu sunt alergica la praf si chiar in timp ce butonez la acest post imi trag ponoasele muciferice dupa ultimele zile in care am avut parte de mult praf,  putina odihna dar multa fericire. si asta face ca nimic altceva sa nu mai conteze.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    3 Thoughts on “mult praf si oboseala dar si fericire

    1. Nor on 10/04/2012 at 23:01 said:

      Mai Andreea, tare imi place viata ta din ultimul an…ai un entuziasm molipsitor ! Tine-o tot asa ! Offroad, da ? Ma roade invidia…

    2. 🙂 te iau si pe tine data viitoare. ca soferitele asa…
      pai daca la festivalul fanului nu am ajuns…:(

    3. Pingback: Ce-am facut pe santier ? | AurasMihai.ro

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation