Cum imi doream de mult sa ma plimb cu un frate al Albastricii, am scos la sosea acum ceva timp un SEAT Leon. Ba chiar m-am folosit de el ca sa transport o gasca intreaga de participante la petrecerea unei burlacite  (l-am simtit eu ca i-a placut si lui, de fapt 🙂 ).

Asadar, acum ceva timp am avut in teste, de la PORSCHE BUCURESTI VEST 2 , un SEAT Leon 1.2 TSI. In mod bizar (mai ales pentru un design sport), mi-a placut faptul ca era alb. Mi s-a parut ca se potriveste cu linia usor agresiva a masinii. Inainte sa ma urc la volan, timp de cateva minute am cochetat in minte cu imaginea unui asemenea exemplar tunat si tot in mod inexplicabil mi-a placut. Am eu un fix ca SEAT-urile sunt printre putinele masini carora le sade bine in continuare si tunate.

Detaliile picante

Ne-am vazut si ne-am placut, ca doar nici nu ma asteptam la altceva de la neamurile Albastricii.  Am ramas uimita de ambreiajul care, nu doar cupla sus, ci era si extrem de… moale (cred ca asta e cuvantul). Efectiv nu simteam cand il calc. Si am crezut ca asta va fi de rau pentru intalnirea noastra. In fapt, m-am obisnuit rapid.

Accesul la bancheta din spate s-a dovedit o provocare pentru fiecare dintre cele 3 pasagere pe care le-am purtat in week-end cu SEAT-ul. Manerul de deschidere al usilor din spate este frumos „ingropat” undeva sus, langa geam, astfel incat, chiar si persoanele obisnuite cu un asemenea sistem, au un moment de nedumerire. Celelalte pur si simplu bat in geam, poate – poate le deschide cineva usa.

Are spatiu suficient pe bancheta din spate. Bine, niciodata nu este suficient, dar trei fete cochete au avut loc berechet timp de cativa km la drum intins. Ele si cateva genti. Deci spatiu destul.

Mi-a parut rau ca am prins doar un strop de ploaie cu masina asta, caci tare m-a relaxat sa privesc stergatoarele care ruleaza elegant in pozitie verticala pe uriasul parbriz. Cum sunt neindemanatica in ale detaliilor cand vine vorba de masini, Albastricii i-am luat niste stergatoare care zgarie un pic pe urechi si pana apuc sa le schimb, sa ma bucur si eu de stergatoarele altor surate.

Pentru prima data in viata mea am folosit comenzile de pe volan. Mi s-au parut asa … la indemana si am schimbat non-stop posturile de radio, dar si volumul.

In ciuda uriasului parbriz si a lunetei rezonabile, a retrovizoarelor generoase, a manevrabilitatii bune si a talentului meu de sofer innascut, trebuie sa recunosc ca nu mi-am gasit usor locul in masina. Am fatait oglinzile non-stop, nu doar la parcari ci si in trafic. Cred ca senzatia de claustrofobie s-a datorat geamurilor usilor din spate din ce in ce mai mici, care subliniaza frumos linia masinii dar care m-au nevrozat pe mine oleaca.

[flagallery gid=27 name=Gallery]

Da, senzatia initiala, ca te-ai scufundat confortabil in scaunul soferului si totul e la indemana am avut-o din primul moment. Si credeti-ma, pentru o girafa nu e nimic mai placut decat sa stie ca de afara i se vede doar capul pe geam si nu e cocotata pe un scaun inalt la volan. Dar ceva nu s-a legat pana la capat si doua zile am tot reglat volanul, scaunul si oglinzile in incercarea disperata de gasi pozitionarea perfecta. Nu cred ca am reusit si nici acum nu imi dau seama ce nu mi-a convenit de fapt.

Mi-a placut tare mult, recunosc, ca desi caroseria nu ascundea vreo „fiara”, masina asta arata tare bine pe sosea sau in parcare. Ar putea cobori din ea o femeie sau un barbat, un tanar sau o persoana mai in varsta si masina asta tot arata bine. Ai putea merge cu ea la teatru, la film, la munca, la intalniri de afaceri, in concediu … oriunde. Masina nu va fi depasita de context (mai corect spus, ar face fata cu demnitate oricaror imprejurari).

„Benzinarul” Leon a mers frumos in traficul capitalei (franarea a fost o placere deosebita pentru mine) si a accelerat decent in afara orasului, adica s-a comportat exemplar. Nu am avut nici unde sa ii dau forja dar cat am batut soselele in lung si lat nu am simtit vreun neajuns.

Detalii serioase

SEAT Leon-ul pe care l-am plimbat in week-end era un 1.2 TSI, 105 CP, echipare COPA, cutie manuala si cam cat ne-am plimbat noi prin Bucuresti si putin prin jurul lui, a scos o medie de 9l/100

 

Pe scurt

LEON-ul este o masina corecta. Nu impresioneaza prin nici un detaliu anume dar nici nu deranjeaza nimic la ea si iti ofera absolut tot ce ai nevoie de la o masina viabila si fiabila in acest moment. E o masina de zi cu zi excelenta atat pentru tineri cat si pentru cei mai in varsta, spatioasa, cu un design dinamic, usor de manevarat in oras, usor de parcat, care accelereaza frumos si trage la drum intins, cu multe variante de echipare.

Cam asta ar fi concluzia intalnirii mele cu fratele Albastricii. Si nici ca mi-as putea dori mai mult de la ea in acest moment. Poate ca domnul din Sofer vs Soferita are alta opinie. Cititi cu atentie.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    One Thought on “Fratele Albastricii

    1. Pingback: Seat Leon COPA - 1.2 TSI - Review | Mihai Tanase

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation