Aveti un micut. Probabil a murit, imi spune resemnat instalatorul aseara pe la 23. Asta dupa ce juma’ de ora muncisem la eliberarea si extragerea din adapostu-i perfect a dulapului construit pe dimensiunile nisei de pe hol, desuruband pana si  lustra pentru a-l putea misca din loc.

Ce micut, domnule?

Un sobolanel mort.

Un sobolanel!? Mort?

Da, e undeva pe teava probabil. Nu il vad dar eu cred ca asta e. Dar sigur d’áia miroase asa.

M-am albit. Nu aveam replica. Undeva intre sobolanel si hoit, creierul meu s-a gandit sa ia o pauza logica si sa construiasca in fractiuni de secunda miliarde de scenarii vizual apocaliptice.

Cum adica?! Adica nu am o mortaciune care zace ascunsa dupa vreo teava inaccesibila si care imi distruge perfecta existenta si feng shui-ul interior cu pestilentialitatea sa. Nuuu… e un micut sobolanel. Al meu, se pare. Care a murit si el saracul, probabil. Sau poate ca este extrem de in viata si doar pute. Nu avem certitudini.

Si apoi mi-am amintit ca am crescut la oras si notiunea de patruped  soricos pe care o mai zaresc prin parcuri sau vreo curte veche, nu se suprapune cu viata la etajul 5 in capitala. Deloc.

Adica nu sunt de ajuns gandacii?! Acum trecem la nivelul urmator!? Btw, am terminat-o cu ei. Cu gandacii. Probabil pentru ca i-au papat sobolaneii  :))

Dar nu e nici o problema! Nu mai sunt ei asa mari, ma aduce la realitate vocea omului de langa mine amuzat de situatie. Sunt micuti, ca niste soricei acum. Nu trebuie sa va fie teama. Bine ca aveti totul inchis (mai putin gaura din zid pe care o acoperea dulapul si pe care am observat-o cu stupoare dupa efectuare operatiunii logistice: mutarea dulapului) ca vecinul de la 10 nu are si i s-au cam plimbat prin baie pana a pus otrava.

Aaa…mda, este cam tot ce am mai putut ingaima.

Da, oameni buni, problema asta a rozatoarelor se pare ca este noul trend care a cuprins capitala dupa gandaci. Nici un apartament fara sobolaneii care isi fac de cap nederajati de nimeni, nici macar de otravurile care nu se mai dovedesc a fi eficiente pentru ei de ceva timp.

Azi am o noua intalnire cu mesterul. Tot asa … la ceas de noapte. Nu de alta, dar ma incapatanez sa imi cimentez bine orice posibila cale de acces a micutilor in viata mea. Daca vor sa puta, sa puta la ei acasa.

Ti-a placut? Da mai departe!

    Din aceeasi serie:

    • Post fara pereche:

    3 Thoughts on “Micutul

    1. Articolul asta ma face sa ma gandesc ca si eu am niste gauri neastupate prin bucatarie si prin baie …

      • provinciala on 09/18/2012 at 17:58 said:

        nu stiu ce sa iti zic. e pentru prima data de cand stau in bucuresti cand am aceasta problema. nici nu mi-a trecut prin cap ca e posibil sa fie adevarat pana acum

    2. De adevarat, e foarte adevarat. Din pacate, la ceas de seara, in zona centrala a Bucurestiului ii poti observa (pe micuti) si pe strada.
      Neajunsurile unei metropole.

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *

    Post Navigation